Cea mai influentă grupare criminală de la granița de vest a Ucrainei a vândut arme rusești reporterilor Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), se arată într-o investigatie realizată de RISE Moldova. Tranzacțiile au avut loc acum o lună, în Chișinău, Republica Moldova, la 180 de kilometri distanță de portul ucrainean Odessa. Armele provin din depozitele Armatei a 14-a, a Federației Ruse, care staționează de peste 20 de ani în regiunea rusofonă separatistă Transnistria, cu misiune oficială de “menținere a păcii”.
În perioada 13-18 mai, OCCRP a achiziționat incognito un lansator de grenade anti-tanc și un pistol semi-automat. Totul s-a întâmplat la zece zile după masacrul din Odessa, soldat cu peste 40 de morți și sute de răniți în lupte de stradă, dar și cu acuzații ale serviciilor de securitate ucrainene potrivit cărora în incidente au fost implicate grupări paramilitare din republica separatistă Transnistria.
Dealerul este unul dintre cei mai vechi și temuți lideri interlopi din Republica Moldova. I se spune“Vanea Pisateli”, are 42 de ani, iar numele său real este Ion Anton Druță. Ultima arestare a lui “Pisateli” s-a petrecut acum un an, în iulie 2013, când autoritățile moldovenești au simțit nevoia să marcheze momentul printr-o conferință de presă la nivel înalt. Liderul interlop a fost condamnat la douăzeci de ani închisoare pentru un triplu omor comandat în 1998. Dar cei douzeci de ani de închisoare s-au comprimat rapid în șapte luni, după ce Curtea Supremă din Moldova a dispus, în aprilie anul curent, rejudecarea dosarului și eliberarea lui “Pisateli”.
Și Interpol îl vânează, încă din iulie 2013, la cererea autorităților din România. În București, moldoveanul este acuzat că a organizat un asasinat la comandă pe frontul unui război interlop. Potrivit poliției române, “Pisateli” l-ar fi adus în România pe asasinul moldovean Vitalie Proca, i-a dat acestuia informaţiile despre țintă și a intermediat suportul logistic, adică o mașină cu numere de Bulgaria, automatul Kalaşnikov şi pistolul Makarov, utilizate în atentatul care a avut loc în noiembrie 2012 în cartierul bucureștean Vitan. Victima însă a fost alt bărbat, confundat de Proca cu ținta reală a asasinatului și ciuruit cu șase gloanțe. Ca prin minune, omul a supraviețuit, așa cum a facut-o și bancherul rus, Gherman Gorbuntsov, o altă țintă în care Vitalie Proca a descărcat șapte gloanțe, la Londra, în martie 2012.
“Pisateli“ reprezintă brațul armat, adică șeful brigăzilor de rakeți formate din sute de luptători și sportivi ai cluburilor din Moldova pe care tot el le gestionează. Dincolo de recuperări, intervenții, execuții și taxe de protecție, “soldații lui Pisateli” s-au impus în regiune inclusiv prin capacitatea lor permanentă de a se înarma până-n dinți.
Negocierea pentru cumpărarea armelor rusești s-a purtat în diferite locații și momente. În general, întâlnirile OCCRP cu “Pisateli” s-au derulat în spații publice și, rareori, la clubul său privat de pe-o stradă centrală din Chișinău. Aproape toate au fost înregistrate audio și filmate de la distanță, însumând zeci de ore de discuții. Dacă la început liderul interlop a fost extrem de reticent, gheața s-a topit când a început să creadă că nu vorbește cu jurnaliști, ci cu un fel de spioni occidentali.
Pe fondul tulburărilor din Ucraina, “Pisateli”, aflat în spatele gratiilor, și-a reînnoit oferta în ciuda faptului că înfunda celebrul Izolator 13, închisoarea de maximă siguranță din Chișinău. El a menținut legătura cu reporterii exclusiv prin intermediul aplicației Viber, instalată pe un smartphone de care dispunea în fiecare seară. Pe această cale, în februarie, când Viktor Ianukovici a fugit, “Pisateli” a anticipat corect evoluția geopolitică a regiunii, relansând, totodată, vechea propunere. Mesajele sale au fost însoțite de cunoscuta imagine al lui Al Pacino, în filmul Scarface, golind încărcătorul unei mitraliere de calibru mare: “De astea nu aveți nevoie? Cred că războiul în UKR abia se începe.”
În linii mari, planul convenit cu “Pisateli” sună simplu: el s-a angajat să livreze 30 de pistoale militare și 5 lansatoare de grenade din dotarea armatei ruse, cu muniție și echipament auxiliar complet, direct în Ucraina, într-o locație din apropiere de Odessa ce urma a fi stabilită ulterior. Acolo, un om de încredere al reporterilor incognito ar fi trebuit, în teorie, să preia transportul. Ca să pregătească tot, “Pisateli” a cerut un răgaz de maximum o săptămână, din cauza circumstanțelor de pe piață, relatate destul concis: “acum e cerere mare din cauză de Ucraina / mare parte au fost mutate acolo / toată lumea caută.”
Cererea mare din Ucraina se reflectă și în prețurile armelor. Un pistol rusesc, indiferent de tipul său,Makarov, Baikal sau TT, costă doar 800 de euro. Un lansator de grenade în trusa originală rămâne mai scump, chiar și după ce fiecare a mai lăsat de la el. Preț final: 1000 de euro bucata. Toată marfa ar fi costat 29.000 de euro, iar plata trebuia făcută în două tranșe: jumătate în avans, restul după livrare.
Tranzacţiile s-au făcut în mașina lui, un Wolksvagen Tiguan înmatriculat în Chișinău, ceea ce a presupus măsuri de protecție sporite din partea traficanților.
Arma se afla împachetată într-o cârpă cu pete de pâmânt, totul fiind îndesat într-o pungă banală de supermarket. A doua zi, același loc. În habitaclul Tiguanului ce rula prudent prin cartierul de case, “Pisateli” a încasat 1000 de euro, contravaloarea unui lansator de grenade anti-tanc plătită de jurnaliștii incognito. Lansatorul a venit, 24 de ore mai târziu, tot cu Tiguanul. Preluarea însă a fost ceva mai sofisticată, așa că echipele s-au împărțit. Mașina care l-a adus pe “Pisateli” la hotelul Leogrand s-a retras la un kilometru și ceva, în parcarea hotelului Codru, unde a rămas descuiată sub supravegherea distantă a unui raket din brigadă. Simultan, la Leogrand, “Pisateli” și-a băut ceaiul verde împreună cu un reporter, iar la Codru, celălalt reporter a trecut lansatorul de grenade dintr-o mașină într-alta.
Odată încheiată operațiunea, “Pisateli” s-a dus în parc să se plimbe cu băiețelul lui blond, de numai patru ani, de care este profund atașat.
Viața lui “Pisateli” este un manual de luptă împotriva tuturor. Nu bea, nu fumează, doar pokerul e viciul său de larg consum. Deși nu-i foarte înalt, are corpul lucrat la sală, un tatuaj tribal pe antebrațul stâng, o cicatrice de cuțit pe gât, nervi de oțel și ochi de husky siberian. Poveștile lui de cafenea sunt despre execuții nocturne în pădure, răfuieli armate cu polițiști, arestări și evadări. Aproximativ jumătate din tovarășii săi evocați sunt morți, unii de glonț, alții de supradoză și, în ansamblu, autobiografia lui sună ca un foileton rusesc cu șefi mafioți. Totuși, respinge din start eticheta deși, în timp ce pretinde public că este, în particular admite că-i, că aparține unei alte lumi cu alte reguli.
Multe alte amănunte, pe rise.md