Marilena Preda Sânc s-a remarcat de la bun început printr-o forță artistică urieșească, într-adevăr, unică.
Deconstruind conturele, eliberându-le de combustia reprezentării și conexiunilor relativizante, într-o setare cumva similară celei din avangardismul Wandei Sachelarie-Vladimirescu, artista a reușit să creeze o cale spre obiecte dinspre simbolurile aflate natural în contradictoriu cu reprezentări oficializate.
Compoziția bazată pe un mecanism provocator în percepția realului și a condiției artistului, programatic promovat, se face și se reface din însăși strategiile produse de imortalitate.
Marilena Preda Sânc zidește constant în imagine un orizont contorsionat care este însăși definiția umanului, cu prăbușirile și înălțările istoricității.
Mesajul politic, social, în înțelesul restabilirii logosului, determinant pentru artistă, nu este militant, ci propune o viziune nefragmentată a timpului, ca o mantră. Majoritatea lucrărilor, de dimensiuni considerabile, depun un fel de mărturie a dificultăților pe care artistul trebuie să le parcurgă, ca un recurs neîntrerupt la destabilizarea frumosului pur.
Arta anilor ‘80 s-a remarcat prin invocarea zidurilor și protestul implicit pe care schimbările intervenite ulterior , în relativitatea lor, n-au reușit decât să le minimalizeze.
Dramatismul din picturile Marilenei Preda Sânc reface un traseu autentic care se dovedește tot mai vizibil a fi însuși accesul spre simbolurile unei contemporaneități tot mai libere, dar sub auspiciile unei cenzuri metafizice.
Drama Marilenei Preda Sânc este reala si provine din lipsa completa de talent. Este, de altfel, faimoasa pentru asta – unul dintre rarii „artisti” careia ii lipseste o elementara inzestrare.
Celor interesati le recomand sa vada ce inseamna arta in conceptia acestei mari artiste.