Audierea melcului la SRI şi militari

Mai ceva ca betonul este argumentaţia Laurei Codruţa Kovesi de a nu se prezenta la Comisie. Gîndire de pivot de baschet la Drept. Sau de fotbalist la Filosofie. Din păcate, refuzul Laurei Codruţa Kovesi se îmbrăţişează cu amatorismul respectivei Comisii. Am scris în Cotidianul despre noutatea comportamentului senatorului Claudiu Manda. Nu-i suficient. Oricît ar fi de sincer şi de onest, treaba merge ca melcul. Cheamă pe oricine şi spune alegătorilor ce a aflat, dar progresul este de şoarece care sapă prin nisip. Niciodată n-ajunge la ţintă. În spatele lui mereu se prăbuşeşte tunelul. Aşa şi comisia lui Manda. După nenumărate alte comisii conduse de nenumăraţi oameni ai SRI-ului a început să vorbească. Pînă la a ne dezvălui abuzurile binomului mai trec două-trei decenii, dacă nu chiar un secol. În ritmul acesta, n-ajungem nici la secretele războiului ruso-turc!

De ce se întruneşte comisia numai o dată sau de două ori pe săptămînă? De ce nu sunt convocaţi mai repede ziarişti, civili, diplomaţi şi şoferi, secretare, gărzi de corp ale şefei DNA? Se sifonează sau se tem de caznele întrebărilor? Sunt zeci şi sute de oameni care ştiu totul despre mişcările lui Florian Coldea, George Maior sau Codruţa Kovesi? De ce o lălăie această comisie şi nu cere sprijin de la experţi în calculatoare, de ce nu ridică laptopurile celor bănuiţi că ascund informaţii? Aşa cum corupţia este o ameninţare la adresa statului de drept, şi abuzurile binomului sunt o ameninţare la adresa aceluiaşi stat de drept. Un caz de corupţie vizează cîţiva oameni şi un buget. Practicile abuzive degradează întreaga justiţie. Dacă bănuiţii de corupţie sunt săltaţi într-un spectacol de cătuşe, vinovaţii de abuzuri la adresa statului de drept sunt invitaţi, din cînd în cînd, dacă au chef sau dacă nu se supără.

Nu ştiu dacă aţi văzut din filme, despre audierile desfăşurate în Congresul american. De la comisia lui Joseph McCarthy, cel care a condus campania abuzivă despre diversiunea comunistă în SUA, la audierile comisiei Warren sau cele legate de Watergate sau de aventura lui Bill Clinton cu Monica Lewinsky. În aceste cazuri, procurorii sau membrii comisiilor nu o lălăiau. Lucrau zi şi noapte, întocmeau dosare cu sute de pagini şi nu menajau pe nimeni. Erau comisii hotărîte, ca nişte maşinării de stat care sapă după adevăr şi după dovezi, şi nu o scăldau ca ale noastre.

Are comisia condusă de Claudiu Manda o echipă de documentarişti care să strîngă din presă toate informaţiile apărute în anii de înflorire a bandei Băsescu? De ce nu sunt audiaţi fostul preşedinte, consilierii săi, inclusiv gărzile sale de corp. Au aceştia informaţii despre vizitele şefilor CSM la Cotroceni? Despre întîlnirile tîrzii cu miliardari ruşi (cazul ALRO), despre legăturile din afaceri cu prestaţia SRI şi DNA? Aceleaşi lucruri cu Udrea şi Cocoş, cu Stolojan şi Daniel Moldoveanu. Nu sunt decît nişte foşti înalţi demnitari şi funcţionari ai statului roman care s-au îmbogăţit de pe urma practicării democraţiei de mahala. Şi care sunt obligaţi să răspundă tuturor întrebărilor comisiilor de anchetă.

Mai zilele trecute am înregistrat cîteva minute cu colonelul de informaţii militare Doru Paraschiv. Acesta declara, scurt şi clar, despre implicarea unui grup de ofiţeri sub conducerea ministrului Mihai Stănişoară într-un grup de iniţiativă pentru susţinerea realegerii lui Traian Băsescu. Nebunie curată, pe care şi-au permis-o nişte oameni care au interpretat democraţia după numărul cizmei. Paraschiv dezvăluia amănunte despre implicarea serviciilor secrete ale armatei în derularea alegerilor din 2009. A mişcat un deget Comisia pentru Apărare, Ordine publică şi Siguranţă Naţională? N-am auzit de nici o acţiune a ei. De fapt, n-am auzit de ea niciodată, şi nici de controlul exercitat asupra Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Aveţi ştiinţă de vreun raport al Comisiei de Apărare (o numesc prescurtat) asupra activităţii DGIA? Nu cumva, din vara lui 1989 şi pînă astăzi, nimeni n-a controlat cu adevărat prestaţia informaţiilor militare? Nu cumva, utilizarea acestor servicii, dotate cu tehnologie ce bate pe alocuri SRI, în interese politice şi personale, este mai grosolană decît cea a SRI? Şi ne-a scăpat tuturor, în timp ce ne concentram asupra înregistrărilor făcute de SRI? Şi serviciile militare, cu maşinile lor care filtrează toate comunicaţiile, să asculte, în fapt, mult mai mult şi să livreze generalilor Oprea şi Hăpău ultimele conversaţii ale adversarilor UNPR sau ale partenerilor de aventuri ale celor doi generali?

Apar suficiente date despre prestaţia halucinantă a tandemului alcătuit din generalii Gabriel Oprea şi Marian Hăpău, cel care a transformat informaţiile militare într-un serviciu de interese personale, mărunte, chiar de luptă politică. De ce nu reacţionează Parlamentul, de ce preşedintele României se uită la lung spre culmile Carpaţilor şi visează partide de tenis? Măcar comisia de cercetare a alegerilor din 2009 şi cea de control al SRI ar trebui să sară din adormire! Apar semne de implicare în alegeri dintr-o zonă pe care n-a cercetat-o nimeni. Binomul nu l-a servit pe Traian Băsescu fără sprijinul comitetului de iniţiativă condus de Mihai Stănişoară, un alt mediocru supus şi devotat, din aceeaşi bandă politică a lui Traian Băsescu.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.