Nu există acuză pe care Traian Băsescu să nu o fi făcut. La adresa istoriei, a prezentului, a populaţiei, a instituţiilor statului şi a categoriilor profesionale.

În plină fanfaronadă a lui Traian Băsescu, pe lângă dudele Curţii Constituţionale a României a mai plesnit un butoi cu rahat. Este vorba de scandalul dosarului deschis procurorilor George Bălan şi Marcel Sâmpetru.

Anunţarea lui Daniel Chiţoiu în poziţia de substitut la conducerea PNL câtă vreme Crin Antonescu joacă rolul de preşedinte interimar a putut contraria destulă lume chiar şi din afara partidului.

Traian Băsescu a avut o convorbire cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Discuţia a avut loc la telefon, iar la sfârşit, purtătorul de cuvânt al Guvernului Federal, Steffen Seibert, a comunicat pe site-ul Cancelariei următoarele:

Nu pot uita imaginea lui Traian Băsescu din Parlament, din timpul procedurii de suspendare, când preşedintele singur pe rând fircălea important o hârtie.

Descoperirea făcută de Ion Spînu în Raportul anual al ICR este uluitoare. Ea aduce dovada care ne lipsea în aceste zile nebune, când pietroaiele cad de peste tot dar întotdeauna la punct ochit și în favoarea lui Traian Băsescu.

Mark Gitenstein, cel mai impopular ambasador american trecut vreodată prin România, l-a întrecut pe Traian Băsescu. A ieşit fuga-fuga cu un punct de vedere înainte ca procedurile şi şedinţele din cele două Camere să se încheie şi ca preşedintele României să exprime un punct de vedere.

Mulţi comentatori l-au privit pe Vasile Blaga ca pe o eminenţă cenuşie a PDL. Tăcut, ambiguu, exprimând încordare şi concentrare mai ales prin oasele încleştate ale fălcilor, fostul vameş de Oradea a câştigat mereu în importanţă fără să fi strălucit niciodată.

Ultimele patru-cinci zile au fost între cele mai urâte din câte am răsfoit în calendarul acestui regim. Zoaie pe pereţi şi judecăţi de doi lei ridicate la rangul de filosofie naţională.

Încercarea liberalilor de a-l numi pe Claudiu Săftoiu la conducerea TVR este una dintre situaţiile care ne arată că între discursurile bine ticluite ale lui Crin Antonescu şi ce fac liberalii când ajung să decidă este o diferenţă cel puţin semnificativă.

Drama fostului premier al României copleşeşte mai puternic decât arşiţa verii. Unora chiar le ia minţile. Din critici şi acuzatori au devenit apărători devotaţi.

– Dottore, hăăă!?

Aşa a sunat grohăitul ameninţător rostit cu vocea sa de Machiavelli dâmboviţean la sfârşitul unei conferinţe de presă. Au lipsit doar reverberaţiile de sunet din filmele proaste.

Circul intelectualilor trădează mai multe lucruri decît își imaginează și huiduiții și huiduitorii. Să începem cu primii. De la izbucnirea sa (trecerea ICR de sub Băsescu sub controlul Senatului) Guvernul a reacționat doar prin Ilie Sârbu, Puiu Hașoti, Mircea Diaconu și Victor Ponta. Crin Antonescu a ciupit pasager, amînînd o înfruntare strașnică.

România a fost paralizată de prima reuniune a PDL după dezumflarea masivă de la locale. Închipuiții cu tupeu și bișniţarii cu morgă de academicieni, ciumeții cu aer de minștri și parașutele cu ifose de doamne de salon s-au năpustit într-un tărăboi fără precedent.

Prăbuşirea PDL este bună cel puţin pentru o lecţie de morală politică. Asta în ciuda faptului că dezastrul de duminică al portocaliilor lui Băsescu s-a încheiat cu supravieţuirea câtorva care ar trebui să devină şi campionii vizitelor la DNA.

Scoasă din cărți, Elena Udrea încearcă să rămână la fel de vizibilă. Dă declarații cui nu i le cere. Scrie pe blog deși nimeni n-o întreabă încă de sănătate. Se bagă în vorbă pe subiecte care nu o privesc și se crede încă pe val.

Ca tot ardeleanul proţăpit la o bifurcaţie de îndoieli, stau şi cuget. Uneori zic că arăt ca un personaj dintr-un banc. Alteori ca un cetăţean român derutat, mirat, chiar speriat şi care se chinuie să înţeleagă.

Pe măsură ce înaintez în dedesubturile corupţiei din Primăria Clujului aflu tot felul de lucruri care mă şochează. Fraude, golănii, afaceri aiurite, încuscreli transpartinice.

Un postac de partid sau unul din funcționarii primăriei clujene implicat în plasa de tip mafiot țesută cu migală în jurul instituției a postat astăzi pe cotidianul.ro cîteva înjurături la adresa mea și o prostie.

Emil Boc – „un nemernic, un neisprăvit care a nenorocit oraşul”

• Subcomisarul Rus a zis că discutăm plângerea după 4 sau 8 ani
• Poliţistul mi-a dat în cap cu pietroiul şi-am pierdut auzul Judecătorul a hotărât 5.000 de euro despăgubire. A zis că-s prea bătrân şi surzesc oricum
• Cu 6-7 ştampile au nenorocit 3 cartiere
• Să nu-mi daţi numele pentru că mafia lui Boc e la putere în municipiu şi a ajuns şi în Parlament şi în Guvernul Ponta

Investigaţiile cotidianul.ro privitoare la afacerile din Primăria Clujului ne-au dus în faţa unor documente în care semnăturile lui Emil Boc nu seamănă între ele. Unele par originale, altele sunt tip ştampilă. Sunt false sau nu? Şi semnăturile, şi actele!

Victor Ponta a plecat în Afganistan să vadă trupele române. Nici dacă ar fi fost un împătimit trăgător pe nas sau fumător de paparoase n-ar fi trebuit să plece într-o asemenea călătorie!

După marea spaimă că PDL-ul va fura alegerile locale şi parlamentare, iaca acestea au încăput pe mâna fostei Opoziţii. Ea ne-a şi ameninţat cu cel mai serios guvern din câte au existat după 1990 (deşi a pierdut aproape două săptămâni în tot felul de târguieli pentru funcţii şi posturi).

Duminică după-amiază, când Mihai Răzvan Ungureanu striga ca un eunuc înjunghiat în amorul propriu, am înţeles cât de mare este spaima de coşul de gunoi al acestui regim.