Dincolo de Piaţa Bobocica, pe Bulevardul Energeticienilor, pe tăpşanul larg de pe la numărul 5, unde a funcţionat cândva Grupul Şcolar “Elie Radu”, pe un maidan înconjurat de clădiri industriale aproape părăsite, se află o nouă ctitorie din bani europeni, ctitorie gestionată de Liviu Negoiţă pe vremea când mai era mahărul Sectorului 3.

Ne-am dat dracului! Circulăm cu 250 la oră prin satele României şi omorâm ţăranii, găinile şi gâştele şi nu facem nimic! Numai automobilistul Victor Ponta sare în apărarea ţăranilor năpăstuiţi de sărăcie şi de fenomenul automobilistic şi cere pe trei voci confiscarea bolizilor implicaţi în aceste infracţiuni.

Toţi românii au visat şi au crezut că va veni o schimbare. Că vor scăpa de Boc şi de Udrea, de Popoviciu şi de Oajdea, de Florentin Popescu şi Flutur, mediocrităţi încununate de cel mai enervant tupeu întâlnit vreodată şi de cea mai rudimentară ţâfnă.

Mai zilele trecute am prrimit două articole pe același subiect și cu aceeași concluzie. Sfîrșitul USL. Oamenii nu aveau nici o legătură unul cu altul, făceau parte din spații diferite, dar ajunseseră la aceeași concluzie, pe cărări separate. 

Varujan Vosganian este un poet. Are și legitimație de scriitor. Omul e membru și pentru a ajuta la prosperitatea unei obști în derivă a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Asumarea răspunderii s-a vrut un fel de gest eroic al guvernului Ponta. Într-un fel a şi fost. A tăiat macaroana unei afaceri enorme, cu mii de şoricei aşezaţi la rînd pentru a ronţăi o bucăţică din marele caşcaval.

Răsucirea lui Victor Ponta în chestiunea desemnării procurorilor poate fi socotită ca fiind un căzut în cur în mijlocul pieţei aglomerate.

Joi seara, în Camera din Faţă, restaurantul lui Călin Goia, solistul trupei Voltaj, s-a petrecut un eveniment mai degrabă neconvenţional decât neobişnuit. Celebrul cognac francez Lheraud a organizat o degustare condusă de chiar unul dintre membrii familiei Lheraud. Este vorba de Laurent Lheraud, fiul lui Guy Lheraud, cel mai cunoscut descendent al casei Lheraud (şi […]

Ne-am dat întâlnire în orb, aproape ca adolescenţii, într-o staţie de autobuz din Deva. Găsise telefonul meu pe la cineva din Hunedoara. Disperarea din voce se simţea de la distanţă. Şi panica, şi neputinţa, şi revolta.

Tensiunea politică din România se înteţeşte ameţitor, dar nu se rezolvă. Partidul pe care Traian Băsescu şi-a sprijinit regimul vreme de aproape 9 ani iese de sub tutela politică a preşedintelui.

Un senator umflat de patetism şi vorbe goale trompeta luni seara pe nerăsuflate despre locul în istorie al lui Adrian Năstase. Şi despre faptul că fostul deţinut ”face politică şi atunci când respiră”.

Mai zilele trecute, când premierul Victor Ponta a pomenit de scurgerile de bani de la Metrorex, cei mai mulţi au privit o afacere uriaşă ca pe o glumă. Cel mult un fapt de natură îndoielnică. De bună seamă că premierul ştia ce spune.

Nu avem altceva mai bun de făcut decât să interpretăm panseurile lui Traian Băsescu!? Parcă am fi într-un joc nebun, fără sfârşit, ameţitor, din care nu putem ieşi. Exact ca la zidul morţii. Ca să nu cazi trebuie să accelerezi.

Fericit slogan a fost cel legat de dreptatea promisă electoratului! I-a amețit pe mulți. Toată lumea a crezut în schimbare, într-un alt mod de a face politică și, implicit, în această ”dreptate până la capăt”. Ce s-a ales de această promisiune? Cam care este situația cu Dreptatea până la Capăt?

Marea speranță, ca să nu zic și uriașa așteptare născută după căderea guvernului Emil Boc începe să se dezumfle. Economia scade ritmul în fiecare zi.

Congresul liberalilor are câteva merite. L-a adus pe Klaus Johannis în centrul politicii românești. Într-un fel, apariția acestuia a re-echilibrat peisajul, în ultima vreme populat de o echipă gălăgioasă de juniori fragili, necopți, dar plini de țâfnă.

După o lungă prestaţie incoloră, Vasile Blaga pare a se fi trezit din nehotărârea politicoasă în care plutea. Ieşirea lui Traian Băsescu de la B1 TV l-a lămurit pe deplin. Nu are ce aştepta de la preşedinte.

Ce se întâmplă cu o idee bună, aplicată şi în multe ţări europene şi umplută de sânge din chiar primele săptămâni ale ultimului guvern Ponta? Este vorba de impozitul forfetar. Nu ştiu? Pe fluxurile de ştiri n-a mai apărut nimic.

Chiar la botul calului lui Matei Corvin, pe Strada Eroilor nr. 2 din Cluj Napoca, se află clădirea care găzduieşte birourile a trei partide parlamentare din România. Cele mai importante, zic şi se cred chiar ele.

– Televiziunea este un drog iar populaţia, o masă de consumatori dependenţi, zicea deputatul Ion Vulpescu (?) exact ca un activist supărat pe micul ecran, cu nasul în discursul scris de acasă (de el sau de un consilier amărât!).

Pentru a doua oară într-un an trăim o stare de chinuitoare perplexitate. Prima dată a fost în perioada referendumului. În fiecare zi, de la Bruxelles ne veneau veștile despre noua înțelegere a celor petrecute în România.

Procuror cu stagii restrânse, Victor Ponta preferă declarațiile televizate. Glumește, joacă baschet, ironizează, e sec și hotărât și dă bine în cadru.

„Tăriceanu ar trebui exclus din partid pentru prejudicii de imagine aduse PNL”, a declarat Dan Radu Ruşanu, pata de tocăniţă de pe costumul de gală al Partidului Naţional Liberal.

De multă vreme n-am mai trăit o asemenea stare de aiureală. Trei gâşte şi doi nătăfleţi vin şi ne alarmează că parlamentarii României au luat-o razna. Vor lux, vor menajeră, vor libertate, vor privilegii.