Ceva nu s-a schimbat sub nici o formă după căderea comunismului. Deciziile importante asupra ţării au fost şi continuă să fie luate de altcineva decât de oamenii politici.
Ioan Vieru
Articole scrise:
Bugetul pentru cultură, destinat sistemului şi intimilor săi cu vechi state de plată, plasează instituţii şi persoane în eterna configuraţie securisto-comunistă. Cenzura este unul dintre pilonii în construcţie ai noului-vechiului sistem, o consecinţă inevitabilă a arbitrariului actual. Grupuri eterogene, ca interese şi valoare, în marea lor majoritate mimând actul creator, folosind criza politică şi economică […]
Împrumuturile externe transformă România într-o sursă de afaceri oneroase, indiferent cine ar fi creditorii.
Opțiunea pentru tolerarea aberațiilor din viața publică, această realitate socială alarmantă, are un preț deja imposibil de achitat.
Apariţia Catedralei Mântuirii în perimetrul trufaş al Casei Poporului nu cred că a fost determinată doar de lipsa altui teren destinat măreţei construcţii.
Situaţia PNL arată acuta lipsă de identitate a unui partid faţă de care aşteptările au fost, şi mai sunt mari. PNL a dovedit-o constant, după 1990, liberalismul fiind susţinut de tot felul de măşti.
Actualul guvern pare sa aibă un singur membru: prim-ministrul Dacian Cioloş. Ceilalţi, echipa, aparatul guvernamental, indiferent de performanţă, se văd tot mai puţin, au intrat în ceaţă.
Partidul Alianţei Civice, cunoscut sub acronimul de mai sus, a fost speranţa României democratice. Iniţial eliminând, pe nedrept, din scenă Mişcarea Alianţei Civice, adevăratul iniţiator al unei platforme civice şi morale necesare unor reforme ale momentului respectiv, PAC şi-a delimitat cu fermitate aria până la un punct şi cam atât. Diferenţele doctrinare şi strategice între […]
Criza de sistem, creaţia cu tendinţă a acestuia, nu poate fi sub nicio formă rezolvată prin formulele dezbaterii publice actuale.
Apartenenţa este ameninţată tot mai agresiv cu incriminarea în numele unor imperative ale manipulării.
Nu s-a terminat bine o perioadă aberantă şi începe alta la fel, aşa arată pretinsa reformă românească. Ciclurile electorale se suprapun aceloraşi modele lipsite de sens.
Retragerea unei decoraţii este aproape imposibilă, fiindcă nu pot fi puse în discuţie meritele notorii în baza cărora a fost acordată.
Anti-corupţia actuală are mecanisme politizate, încât ar putea fi suspendată, la o adică, oricând, oricum e lipsită de eficienţa pe care o presupune.
Uniunea Scriitorilor este în mijlocul unui scandal descalificant pentru conducerea ei actuală, prin motivele care au dus la declanşarea acestuia. În absenţa unor soluţii acceptabile, şi a unui Statut în format democratic, implicit legal, cât şi a unei inerţii întreţinute cu zvonuri şi calomnii, membrii Uniunii, în măsura în care caută să înţeleagă ce se […]
Când presa a fost declarată drept una dintre vulnerabilităţile României, ne aflam, cu siguranţă, în epicentrul neo-securismului care avea să triumfe nu printr-o siguranţă publică europeană, ci prin celebrele reţele infracţionale.
Am onorat o invitaţie la al 86-lea Salon internaţional auto de la Geneva, desfăşurat între 3 şi 13 martie, unul dintre marile evenimente publice ale Europei.
Istoria ne mai poate închide o uşă, pe care am refuzat să trecem, cât de curând. Am preferat găunoşenia unui sistem irelevant, lipsit de sens, al absurdului.
Încotro se îndreaptă societatea românească? Chiar este o întrebare, şi la ea ar trebui să răspundă câţiva dintre înalţii responsabili actuali ai statului.
Situaţia din Polonia, unde, printre alţii, Institutul polonez al Memoriei Naţionale aduce grave acuzaţii Solidarităţii, în principal lui Lech Walesa, cum că ar fi colaborat cu serviciile secrete, poate deveni paradigmatică pentru unele clarificări din fostul lagăr comunist.
Este tot mai greu de găsit o noimă jurnalismului actual. Nu numai de la noi, de peste tot, în special din ţările neaşezate în sisteme viabile.
Ne aflăm într-un sistem în care foarte multe adevăruri care păreau pentru majoritate, la cumpăna anilor ’90, drept crime la adresa umanităţii se repun în mişcare ca soluţii democratice.
Criza valorilor se suprapune unor aberaţii legislative în permanentă restauraţie. Jumătate de secol totalitarist nu poate fi şters cu uşurinţă în condiţiile unor interese atât de divergente cum sunt cele din România.
Dezastrul actual face încă o terifiantă figuraţie în plăsmuirea viitorului, dintr-un motiv inclasabil. Raportarea la trecutul recent se petrece printr-o logică aparţinând torţionarilor.
Nu avem proiecte publice care în integralitatea lor să producă deschiderea spre modernizarea ţării. Speranţa că multinaţionalele, care, mai nou, îşi virează infracţional banii peste graniţă, vor dinamiza economia ar trebui să înceteze.
Enumerarea cauzelor care au dus la segregarea şi decăderea morală a societăţii, în fapt vizibilitatea unui fenomen cu ramificaţii în totalitarism, din păcate insuficient acceptat, a ajuns un excedent pe care nimeni nu mai este dispus să-l invoce.
Tragedia petrecută la clubul bucureştean în urma căreia au fost mobilizate interese eterogene pentru înlăturarea guvernului se vede izolată în mizerabilul joc politicianist.
