Dacă sunt reale, şi aparenţele le confirmă fără dubiu, informaţiile recente că preşedintele turc Erdogan este un susţinător din umbră al Statului Islamic, viitorul acestuia poate fi uşor decriptat.

Funeraliile Reginei Ana au reuşit să eclipseze, în chip minunat, întreaga şi mediocra noastră viaţă publică, ridicând ştacheta acolo unde ar trebui să rămână definitiv. Dincolo de impresionanta şi tonica trăsătură umană a celei care a fost partenerul de viaţă al Regelui Mihai, ceremonia de la Bucureşti, întreaga organizare arată ce poate fi şi ce […]

Simbolurile prin care a evoluat comunitatea şi unitatea românilor sunt expuse aceleiaşi degradări caracterizând toate palierele cultural-istoric-afective ale prezentului.

Implicarea în tot felul de cauze false arată nu doar ridicolul nostru instituţional, ci şi reminiscenţele fostului stat totalitar. Scandalul pe marginea documentarului despre presupusul trafic de arme se extinde de parcă ar fi fost un subiect pregătit în parteneriat, ceea ce nu este deloc exclus. Presa a ajuns un suport al manipulării cu efecte […]

Statul laic îşi trăieşte ultimele clipe în Turcia, o spune însăşi anemica Opoziţie.

Canicula din sud repliază turiştii pasionaţi de Turcia spre zone poate mai sigure, dacă nu cumva mai interesante, asemenea Bulgariei, ceea ce nu este chiar aşa de rău pentru moment.

Asistăm la o prăbuşire certă a valorilor, chiar dacă fenomenului i se adaugă inerţial şi structuri hibrid care au contribuit la erodarea de acum. Opoziţia la acest spectacol apocaliptic, de sfârşit de lume, este tot mai mult redusă la tăcere de atmosfera care se instalează. Lucrurile care ar trebui să constituie pietrele de rezistenţă ale […]

Distanţa pe care mai multe ţări europene continuă să o aibă faţă de emigraţia necontrolată se doreşte a fi decontată de alţii, de exemplu de ţările din est, după criterii care aparţin ele însele barbariei.

Una dintre cele mai aberante idei ale administraţiei germane a fost sugerarea securizării frontierelor cu Franţa, drept măsură de limitare a terorismului.

Ultimele evenimente din Turcia, dacă nu vor clarificate în adevărul lor prin cursul imediat al poziţionărilor externe şi vor fi preluate „la pachet”, drept lovitură de stat, anunţă o amplă destabilizare a situaţiei internaţionale.

Ieşirea Angliei din UE favorizează manifestarea disensiunilor istorice care păreau şterse de pe agenda continentului.

În atmosfera caniculară şi-au făcut loc flăcările unui adevărat Autodafe al celor care au atentat la ordinea curentă şi la integritatea celorlalţi.

Recenta remaniere guvernamentală ar fi trecut cu totul neobservată dacă nu ni se reamintea lungul şir de gafe ale miniştrilor demişi.

Corupţia are mai multe dimensiuni, niciuna mai puţin nocivă. Rămâne de neînţeles atitudinea faţă de o singură latură, aceea care este prinsă în aparenţa vinovăţiei unice.

Ieşirea Angliei din UE înseamnă reducerea spaţiului comunitar şi a actualului mod de funcţionare a acestuia, până la o posibilă destrămare cu mari consecinţe.

Semnalul pe care îl trage Anglia, ca nemulţumire faţă de actuala administraţie de la Bruxelles, adăugată politicianismului xenofob în creştere peste tot, cât şi degradării alarmante a sistemului financiar internaţional, nu cred că se va lăsa cu ieşirea din UE.

Audio-vizualul românesc, clasa politică plus mai mulţi finanţatori din fotbal se află în război declarativ cu fenomenul corupţiei.

Stânga noastră politică, prea de tot ineptă, inexistentă în planul realităţilor vii, pierdută şi regăsită viral doar pe culoarele Uniunii Scriitorilor, şi cam atât, revine cu un start care te lasă perplex.

La o adică, după cum se prezintă lucrurile, e greu de spus care este capitala României şi ce înţeles are ea pentru foarte mulţi români.

România are un parcurs imposibil de acceptat pentru continuitatea politică ce se prepară cu atâta ardoare.

Numele perdante scrise pe buletinele de vot sunt dirijate, cu debusolantul concurs al societății, spre derizoriu.

Perindarea guvernelor – ale cui vor fi fiind, nici nu mai contează – se întâmplă nu prin soliditatea proiectelor, nici printr-o criză politică dusă la capăt, ci prin soluţii de imagine care funcţionează doar pentru liniştea psiho-somatică obţinută cu mijloace infantilizante.

Am ajuns o naţiune de mahala, în cel mai adevărat sens, indiferent cum privim acest fapt. Unii, chiar dacă declarat nu le place, pun serios umărul la această degringoladă exterminantă.

Nemulţumirile societăţii de azi nu prea se regăsesc în calitatea listelor electorale. Alegerile, după cum se prezintă startul, ar trebui, la o adică, să nu mai aibă loc în asemenea situaţie.