Toată lumea este împotriva corupţiei

Audio-vizualul românesc, clasa politică plus mai mulţi finanţatori din fotbal se află în război declarativ cu fenomenul corupţiei. Situaţia este identică clasicei demagogii electorale. Aceşti corifei ocupă scena publică, pe urma unor foşti activişti de partid totalitar, cu sentimentul că ţara este a lor, ceea ce este mai mult decât adevărat. Prinsă între aceste plăci tectonice, societatea a ajuns o absenţă. Legislaţia se face şi se desface după cum balansează culpabilitatea în căutarea legalităţii. Vorbitul în gol nu are legătură cu publicul, pur şi simplu acesta a ajuns o strategie de marketing a sistemului. Pentru că a spune astăzi ce reprezintă sistemul nu este deloc simplu. Cei care fac legea în România momentului se află situaţi acolo unde se pun la cale deseori cele mai grave infracţiuni. Ei fac parte din standardizarea sistemului actual, fiind verigile invincibilităţii şi autorităţii publice. Neputinţa declarată permanent de către instituţiile statului aflate în faţa unor situaţii majore arată iresponsabilitatea generalizată. Instituţiile statului au ajuns, invocând democraţia, să facă parte dintr-o strategie de subminare a interesului public. Cetăţenii români sunt condiţionaţi să participe în numele ordinii sociale la o nouă încălcare a principiilor democratice. Supravieţuirea clasei politice prin acest control absolut a ajuns egalul imunităţii fostului partid unic.

Pe baricadele opiniei publice nu se mai află cei cu mâinile pătate de cerneală. Aceştia riscă oprobriul public dezamăgit, printr-o falsă percepţie de-a fi situaţi în spectrul unei critici atotdemolatoare. După cum stau lucrurile în viaţa românească, acesta ar fi singurul imperativ de luat în serios. Lupta pentru putere, în derularea de la noi, este o panoramă a degradării nelimitate, poate chiar lungmetrajul cu secvenţe patologice. Nu avem dezvoltare, calm social, pentru că, în condiţiile actuale, acestea nu pot exista. Moraliştii noştri de serviciu când nu sunt conectaţi la reţeaua propagandistică a sistemului sunt ei înşişi determinanţii acestuia. Votul popular, opţiunile electorale se văd neutralizate de forţa care guvernează din umbră. Ascensiunea socială de astăzi a ajuns, din perspectiva unei societăţi normale, democratice, de-a dreptul infracţională. Situarea împotriva societăţii a confiscat condiţia elitelor, care nu au sens în asemenea degradare. Ierarhizări de sorginte militaristă, fascistă regăsim în medii care se declară purtătoare ale valorilor umaniste! Spiritul securistic s-a dezvoltat mult peste cel din comunism, la umbra legislaţiei, unde te aştepţi mai puţin. Societatea, prin multe structuri de reprezentare, a ajuns o veritabilă pradă.

În spatele acestei ofensive, anticorupţia, care devine tot mai decisivă, se află tocmai cei care au standarde duble. Lupta anticorupţie a ajuns, mimând conflictele ideologice, luptă pentru putere, amplificând prăbuşirea societăţii. Mergând în această direcţie, fără o reformă structurală, destalinizantă, România devine tot mai asemănătoare unui lagăr de concentrare. Monopolurile, adică grupurile de interese legalizate ca atare, permit dezvoltarea unei infracţionalităţi pe care minima noastră democraţie este incapabilă să o sancţioneze. Trezirea publică nu înseamnă conflicte de stradă cu jandarmii, ci iniţiative legislative care să elimine legitimitatea antisocială, oriunde se află.