Statul român funcţionează destul de clar şi simplu, protejând marea corupţie. Cu voie sau fără voie, aceasta este paradigma.

Sărbătorile Pascale ar trebui să ducă la o retrospecţie şi mai puţin la îmbuibare şi perpetuarea păcatelor, care sunt atât de multe şi neiertătoare deseori.

Prescurtat, acesta este noul Cod de procedură civilă, care, prin reglementare, prevede că nimeni nu poate exista în fața justiției fără identitate, așa cum încă se mai întâmplă în România, pe la cunoscute instanțe de judecată.

Doamna Jenny Paulson, americancă de origine română, va reprezenta ca ambasador SUA în România. Președintele Donald Trump nu dovedește doar curaj în această nominalizare, ci și bun-simț, indiferent de substratul relațiilor personale. Doamna Paulson ar fi putut să-și realizeze multe alte aspirații politice sub actuala președinție. Relațiile economice ale SUA cu România sunt mult sub […]

Fenomenul corupției include coruptul și corupătorul ca parte a sistemului. Ambii se află deseori sub aceeași identitate, a statului însuși. Abuzând de situația de aleși, ignorând pur și simplu alegătorii și instituțiile, aceștia au ajuns să forțeze justiția, trecând drept proprietari ai țării. Deriva instituțiilor publice românești, asistată de o adevărată ocultă, pare a fi, […]

Interlopii care au pus stăpânire pe România nu prea sunt văzuţi ca victime ale sistemului judiciar, fiind surclasaţi de figurile publice. În schimb, avem victime de lux, nenumărate.

Ieșiți! Nu-i lăsați pe alții să iasă în numele vostru. Nu-i lăsați pe alții să vorbească în numele vostru. Au pustiit totul, au furat și distrus totul. Au ucis, la propriu!

Un miting al poliției, pentru drepturi încălcate, pare ceva normal cât alte proteste publice au loc. Sezonul încărcat de revendicări complică multe așteptări care au primit deja generoase oferte. Guvernul cu multiple sarcini ingrate, aflat la limita legilor pe care Parlamentul nu prea are cum să le valideze, decât prin încălcarea Constituției, a ajuns un […]

Unde poate fi autoritatea publică românească?, pare a fi o întrebare juridică şi constituţională imposibil de depăşit.

România se află într-un cerc vicios. Firma schimbată în 1989, adăugată unor modificări relative, minime, au fost suficiente trecerii la noul regim.

România a fost şi continuă să fie un teribil muzeu al deviaţiilor, cele care, în fapt, îi generează actuala realitate publică. În condiţiile în care avem un Muzeu la Sighet, care depune mărturie despre universul concentraţionar, şi un CNSAS, unde fiecare român are acces la posibilul dosar de urmărire, preparat de fosta Securitate, nimic nu […]

Starea statului actual încremenit în piramida securismului trebuie să fie tema de fond a oricărei dezbateri privind viitorul democraţiei.

Este aproape o regulă cotidiană: statul și societatea noastră funcționează după reguli care pot fi înlocuite legal unele cu altele, ca într-un joc imprevizibil.

Primii care au înţeles pericolele deteriorării, dacă nu cumva ale superficialităţii proiectului european, au fost iniţiatorii grupului de la Vişegrad.

Din partid simbol al schimbării statului totalitar și a economiei, PNL s-a transformat într-o sursă de cooperare cu adversarii democrației.

Care a fost rolul SRI în politica românească a ultimului deceniu, nu poate fi spus decât prin aproximații dinamitarde. Mediul politic s-a dus, în perioada amintită, într-o direcție care a generat un dezastru. Societatea a fost atrasă de un spectacol tezist, pseudo-european, încărcat de pură frivolitate. Serviciile au acaparat totul, în interesul persoanelor din sistem. […]

Constituirea unui Fond suveran de investiţii publice nu este o iniţiativă rea, aşa cum nici Canalul Bucureşti-Dunăre nu poate fi.

Există o listă de urgențe în societatea românească pentru care nu s-a decis niciun referendum.

Lupta antisistem, o alarmantă nouă lobotomizare, nu se poate tranşa în stradă, acolo unde sistemul este tot mai prezent.

Argumentele oricărei puteri sunt întotdeauna imbatabile. În esenţă, ele îşi pierd importanţa când sunt supralicitate prin anularea morală a vocilor critice.

Alăturarea preşedintelui ţării manifestanţilor, indiferent de mesajul acestora, pune în discuţie întreaga structură publică. Dacă această manifestaţie a fost ilegală, preşedintele ar trebui să îşi depună demisia.

Nu mai este de mult timp o noutate faptul că mulți dintre oamenii politici cu state vechi și noi sunt interpușii fostei și noii securități. Instituțional, pe linie de familie, prin rețelele care bântuie societatea românească. A cere responsabilizarea slujitorilor aparatului de stat și clasei politice, în aceste condiții, nu poate decât să trezească surâsul. […]

În calitate de vechi membru al PEN CLUB, le rog, pe această cale, pe distinsele noastre colege, Magda Cârneci, preşedinta în exerciţiu, şi pe Ana Blandiana, preşedinta noastră de onoare, să…

În timp ce vlăstarul serviciilor, Ghiţă, transmite din clandestinitate un fel cronică a presei, alţii îl văd drept un pericol naţional.