Preşedintele României nu mai este al României, iar statul român este împins de propriii aleşi spre tomberoanele UE cu cetăţenii săi.

Multe clădiri din patrimoniul unui timp când arhitectura era parte componentă și avangardistă a culturii au aplicată pe ziduri o bulină roșie

Bilanţul integrării europene a României este momentan dramatic şi poate fi un indiciu al depopulării teritoriului naţional.

Imunitatea traversează acest spectru al statului paralel, tot mai avansat, cum a ajuns să fie justiţia prin unii, mulţi dintre slujitorii săi.

Nu s-a făcut reformă nicio secundă în România, ci doar o adaptare a instituțiilor la mediul politico- infracțional care a delapidat avuția națională

Tăcerea Guvernului și faptul că prim-ministrul în funcție vorbește doar citind un text ar trebui să anunțe o primăvară politică agitată.

Nu avem o clasă politică și nici un mediu democratic stabilizat care să genereze comportament politic.

Președintele Klaus Iohannis se arată adversarul oricărei afirmații că ar exista un stat paralel în România. Până la un punct, i se poate da dreptate președintelui

Componența Guvernului instituie fărădelegea drept normă de conduită a omului politic.

Colaboratorii Securității comuniste au fost deseori surclasați de cei ai unui principal serviciu străin, fapt trecut cu vederea prin jocurile fostei propagande.

În România corupției s-a proiectat o cultură publică timbrată, taxată și păstorită ca pe vremea defunctului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste.

Spectacolul juridic prin care a fost arestat un fost prim-ministru pentru niște termopane, la inițiativa unui rival politic, se vede procedural drept un eșec și abuz.

Mobilizarea – acesta este numele sub care se pleacă la război sau la schimbarea unei stări de fapt inadmisibile.

Una dintre marile probleme ale mediului instituţional din România este aceea că lipsa de performanţă a reprezentanţilor este preluată de entităţi

Când un ministru dă dispoziții prin intermediul televiziunii, chemând la ordine un subaltern, avem în fapt imaginea exactă a derizoriului și degringoladei actuale.

Abdicarea forţată a Regelui Mihai a instaurat Republica, un conglomerat sinistru care s-a adăugat tuturor imperfecţiunilor şi minusurilor României interbelice

Clasa politică din ultimii 27 de ani a reinstaurat totalitarismul, în lipsa unui proiect de reformare democratică

Am fost pe peronul gării unde trenul regal s-a pus în mişcare spre Curtea de Argeş, sub privirile împietrite.

Mașinăriile de spălat bani și făcut trafic de influență au constituit în România un adevărat stat paralel.

Revenirea României la regimul unei monarhii constituţionale ar fi fost unica soluţie de limitare a dezastrului acum generalizat şi imposibil de controlat.

Constituția țării și legile europene vor trebui conexate abordării prioritare a corpului legislativ aflat la dispoziția ­inerției totalitarismului rezidual.

Aflat în moarte clinică, sistemul are nevoie de o totală rescriere legislativă, după cosmetizările electorale episodice făcute în susținerea strategică a grupurilor mafiote.

Piramida românească totalitară a fost scoasă din depozitele pregătite pentru criza sistemului şi pusă din nou în funcţiune precum o formulă magică.

Chestiunile medicale nu pot fi discutate decât într-o rigoare absolută, însă în cadru general, la vedere.