Mecanismul social românesc a intrat în epoca unor interacțiuni față de care nimeni nu mai poate fi indiferent. Social-democrația a sfârșit înainte de a-și fi lansat în societate resursele imaginative și diferențele constitutive față de socialismul securistic. Liberalismul urmează încă traseele din anii ’90, format din personaje cu un profil moral care nu poate fi pus în ramă. Cu un asemenea compozit, politica românească își poate închide sucursalele unui centru mafiot, tot mai lipsit de sens, el însuși cauza unei degringolade nu numai de natură ideologică. Singurul punct de sprijin al perspectivei pare să fie, și chiar așa este, pentru români, prezența militară americană, căreia clasa politică încă nu i-a găsit pragmatismul pentru transferul benefic în dezvoltarea durabilă. Un ambasador precum E.S. Hans Klemm a blocat relația cu USA – România, în scopuri strict politice de natura unor subordonări nocive democrației. Schimbarea administrației de peste Ocean dă fiori nu doar Europei. România, prin structurile sale administrative, ar trebui să păstreze și să amplifice relațiile bilaterale care nu pot funcționa doar prin inerția tratatelor și vizitelor reciproce. Relația cu USA reprezintă pentru România mult mai mult decât pentru Europa de Vest, care se află într-o autarhie recunoscută și asumată. Ceea ce-și permit statele dezvoltate europene, în mica lor rebeliune față de salvatorul lor postbelic, sub toate aspectele, nu poate fi o cale pentru România. Propaganda antiamericană, ca parte deloc neglijabilă a libertății de opinie, încearcă mult prea multe direcții riscante de uzurpare a democrației chiar în numele acesteia. Desigur, statalitatea și libertatea românilor se întemeiază în primul rând pe propriile lor opțiuni, toate acestea pe o asumare acută a istoriei. Este tot mai greu astăzi de stabilit care sunt aceste opțiuni și cum pot fi gestionate.
Rănile celui de Al Doilea Război nu s-au închis, iar conștiința publică ar trebui să rețină aspectele esențiale. Cu atât mai mult că axul lumii de astăzi nu este foarte diferit de cel al anilor ‚30, iar ororile fac parte tot mai mult din realitățile internaționale ale zilei. Acest balans al platformelor politice a devenit tot mai imposibil de suportat de către așezarea tradițională a curentelor politice și de gândire. Căutând identitatea pierdută, unele state europene riscă să își dizolve construcția democratică și să facă loc unui arbitrariu. Tragediile din Orient, tot mai dificil de gestionat, tulbură tot mai acut Europa, însă efectul pare diferit de așteptarea creată de mass-media. Spiritul european al solidarității și convingerilor democratice lasă de dorit, Estul intrând deja într-o epocă a vitezelor.
Viața politică românească, victimă a fostelor structuri administrativ- comuniste, continuă raportarea la un sistem dispărut, însă juridic nedenunțat procedural. Toate structurile comunitare actuale din care România face parte, dând uneori lecții prin interpuși, au componenți cu o politică total diferită în sens democratic. Raportarea noastră internă, permanent invocată, ar trebui să se facă în scopul armonizării cu aceste structuri deplin funcționale. Suspiciunea că sistemul din România este controlat de corupție este întărită de prea multe exemple în acest sens. Reforma justiției, subiect în care se întrece tot mai mult politicianismul și reprezentarea corupției prin actorii presupusului stat de drept, urmărește parcă să statueze norme care cu mulți ani în urmă au fost abolite. Coordonarea supravegherii funcționării corecte a justiției reprezintă un fapt obligatoriu, însăși calitatea actului de justiție și sancționarea celor care sunt chemați să îl realizeze și se abat de la codul profesional. În România, deasupra legii este un trend la vedere, imposibil de ameliorat pe căile reglementărilor de acum. Procesele la CEDO au ajuns adevărata soluție pentru tot mai mulți justițiabili expuși încălcării drepturilor. Acest fapt arată că există un colaps legislativ și funcțional al instanțelor de judecată, la care se adaugă un corp profesional expunând uneori în mod criminal eludarea legii. Justiția de tip comunist, la ordin și prin aranjamente reprobabile, este încă determinantă, cu conexiuni perturbate chiar în instituțiile statului. Faptul că magistrații ar putea lucra sub presiunea responsabilității, ca orice alt profesionist, provoacă ilare frisoane. Pentru ca România să devină o țară normală, iar instanțele să nu mai fie supraaglomerate, actul de justiție va trebui să fie rezultatul răspunderii punctuale a celor care îl vor gestiona.
Constituția țării și legile europene vor trebui conexate abordării prioritare a corpului legislativ aflat la dispoziția inerției totalitarismului rezidual. Presiunea pe societate este tot mai puternică. Societatea, tot mai tensionată de blocajul legislativ sau de amplificarea produsă de corupție la vârful statului, se află în consecința unei dispersii a valorilor fundamentale. Tergiversarea sau opoziția vehementă față de legiferarea responsabilității magistraților are legătură directă cu marea corupție, fiind chiar suportul acesteia.
simpatica chestiunea cu degingolada ideologica. ideologia e un fel de frectie al piciorul de lemn. ideologia are rolul sau de a aduna la un loc indivizi in functie de interesele lor marcate prin viziuni de un anumit tip. ideologia nu se refera la natie ca natia nu are nevoie de ideologie ci de pragmatism si rezultate. ideologia se refera la grupul respectiv. o chestie misto inventata pentru control. cind te saturi de stinga, te duci la dreapta. cind te saturi de amindoua, te dai cu capu de pereti ca inteelgi dezastrul in sfirsit. singur doctrina care rezista timpului e cea nationalista: adica a pune natia si interesul sau in centrul tuturo actiunilor statului. dac ain secolul 21 mai vorbim de liberalism si social democratie inseamna ca nu sintem capabili sa discernem mersul lumii si sa-i prefiguram evolutia si provocarile. poate reusim sa deprindem pragmatismul si mai ales sa intelegem ce vrem ca natiune.
Daca justitia e perfecta. sa nu se schimbe legile justitiei (sa nu se schimbe), mai mult pentru sentintele date de CEDO (impotriva bulelilor, ambaturilor si jocurile justitiarilor nostri), pentru destinele distruse din aroganta si lene intelectuala si platite de noi toti, sa dam in judecata CEDO si sa ne dam singuri palme. Cat despre initiatori si viitori beneficiari ai legilor justitie (clocite de demonstrati penali) sa-i aleaga poporul roman pe viata si sa le garanteze si succesiune la butoane a urmasilor. Asta e singura solutie.
Crima organizata corporatista e la putere .Mersul la vot nu face altceva decit sa justifice criminalitatea regimului .