Primii care au înţeles pericolele deteriorării, dacă nu cumva ale superficialităţii proiectului european, au fost iniţiatorii grupului de la Vişegrad. Inclusiv derapajele Ungariei, un fel de autoprotecţie, se înscriu în acest ecou al tendinţei de constituire a Germaniei şi sateliţilor săi într-un miez dur, în fapt antieuropean. Suntem foarte aproape de declararea Europei „concentrice“ a vitezelor. Modul în care a fost gestionată criza refugiaţilor de către cancelarul Angela Merkel se înscrie în registrul fatal al destabilizării controlate. Jocul de-a Uniunea Europeană a depăşit limpede faza medie. Suportul tendinţei de eliminare a specificului naţional pare tot mai lipsit de argumente, producând un reviriment al naţionalismului, deseori lipsit de elocvenţă şi pragmatism politico-administrativ, însă justificat pentru animarea în jurul unor interese.
Derapajele europene de la „periferii“: criza grecească, situaţia ungară, blocajul românesc, sărăcia bulgaro-română pot fi explicate prin deturnarea proiectului european de la Bruxelles, nu din ţările invocate. Imensa birocraţie comunitară pare a nu sluji decât la evitarea crizei Germaniei, atrăgând întreg sistemul în această direcţie. Este suficient să vedem reacţiile politicii externe a UE, tot mai lipsite de performanţă şi personalităţi care să o consolideze. Preocuparea pentru situaţia de fapt nu există. România se situează tot mai mult, prin politica sa de reprezentare, în special la nivelul preşedinţiei, în capcanele miezului dur al UE. Nimeni nu mai aşteaptă miracole de la Bruxelles, însă proiectele de interes comunitar lipsesc în mod „strategic“. Simpla prezenţă a reprezentantului statului român în fotografia de grup pare a fi cam tot ce a mai rămas, ca un merit al acestuia. Criza Uniunii Europene, atât de convenabilă derapajelor româneşti interne, va fi decontată în chiar în dreptul acestora dacă sentimentul valorilor europene nu va fi anihilat de vicisitudinile contextuale amplificate cu fiecare zi.
Eterna configurare a Centrului şi Periferiei, în dinamica unui progres rezervat celor puternici şi discreţionari, este incorectă, fie doar din punct de vedere democratic. Interesul naţional trebuie să revină cu acuitate pentru întreaga legislaţie internă spre a elimina tendinţa de configurare inerţial-colonială. Apropierea şi cooperarea cu politicile economice ale ţărilor din jur, inactivate de România de zeci de ani, sunt o sursă de susţinere fabuloasă pentru toţi. Sacralizarea tuturor edictelor comunitare fără a pune în mişcare opinia publică, angajamentele şi dezvoltarea reprezintă o simplă propagandă. Reformarea instituţională în care România rătăceşte de 27 de ani s-a transformat într-un război al instituţiilor cu românii, acum cu interpuşi comunitari de natură politică. Numai prin asumarea de către Bucureşti a opţiunilor democratice, pentru armonizarea fără fisură a societăţii şi intereselor generale, acestea pot dobândi legitimitate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.