Deriva instituțiilor publice

Fenomenul corupției include coruptul și corupătorul ca parte a sistemului. Ambii se află deseori sub aceeași identitate, a statului însuși. Abuzând de situația de aleși, ignorând pur și simplu alegătorii și instituțiile, aceștia au ajuns să forțeze justiția, trecând drept proprietari ai țării. Deriva instituțiilor publice românești, asistată de o adevărată ocultă, pare a fi, în acest moment, „democrația“ noastră, aflată în același stadiu al sfidării, cu actualizatul pseudonim de originală. Criza justiției, ea însăși parte a iresponsabilității publice, permite barbaria instituțională. Într-un asemenea sistem, vinovații se află obligatoriu printre cei care fac regulile sau le supraveghează. România se află într-un stadiu avansat de degradare nu numai social-moral, ci se îndreaptă spre o simbolică a crucificării în numele propriei distrugeri. Asistența de care beneficiază în acest excurs este teribilă, capodopere ale manipulării. S-a creat și autocreat o elită cu scop precis în a supraviețui reformelor, oricare ar fi acestea, ca avangardă a păstrării unei puteri de natură criminală.

Lipsa unui cod de funcționare și conduită în instituții, de la primele la ultimele, doar niște regulamente de care nimeni nu se sinchisește, reprezintă o fatalitate. Așa s-a ajuns în situația că, există suspiciunea, aproape jumătate din instituțiile României funcționează în semilegalitate. Astfel, în aceste condiții, infracționalitatea instituționalizată poate fi și este deseori însăși legea. Reglarea acestei situații înspăimântătoare pentru funcționarea statului însuși, cât și pentru situația cetățeanului român, nu o poate rezolva decât respectarea legii, și nu folosirea ei în scopuri personalizate. Aducerea la numitorul comun, constituțional, a tuturor formelor de organizare, funcționare și aplicare legislativă a devenit iminentă. Lipsa politicilor publice elementare rezultate din lipsa de transparență și conexiune la realitatea curentă își arată rezultatele. Protestul public este ineficient, pentru că paleta problematică este atât de extinsă, încât o parte a românilor ar trebui să se afle neîntrerupt în stradă.

Cei care, chiar ostentativ, girează abuzurile în România, fiind persoane sau instituții, reprezintă un număr impresionant și la toate nivelurile societății. Ei reprezintă prima listă a corupției și ar trebui puși să dea socoteală pentru deriva publică actuală, într-un demers de debarcare în numele drepturilor elementare. Neutralizarea acestei scheme piramidale apărute pe osificarea mentalităților sistemului totalitar, cu accesarea întregii logistici a acestuia, pare a nu avea încă un rechizitoriu pe măsură. În absența acestuia, România riscă deplasarea spre evenimente tragice, incontrolabile.