Încotro se îndreaptă societatea românească? Chiar este o întrebare, şi la ea ar trebui să răspundă câţiva dintre înalţii responsabili actuali ai statului. Dacă până acum la o asemenea întrebare răspunsul parcă putea veni de oriunde, lucrurile s-au schimbat. Fracturarea antidemocratică, ce se consolidează în continuare, permite instaurarea statului mafiot în pline campanii cu aer de liberalizare. Ceea ce încearcă să rezolve într-o parte DNA-ul reconsolidează sistemul politic în altă parte, cu rapiditate şi pricepere sistemică. Drept urmare, partidele politice, în plan public, au ajuns un fel de nimic, nu întâmplător insistând pe finanţare de la stat. Cheia resurselor bugetare se află în mâinile celor care ar trebui să fie simpli votanţi, nu oameni ai deciziei. Întărirea partidelor în stilul partidului unic, conservarea lor într-un fel de ONG-uri cu finanţare de la stat le transformă într-o sursă de protecţie a dezastrului instituţional general.
În situaţia partidelor sunt şi alte entităţi care, tocmai prin necesitatea operării lor în contextul social drept stele polare ale independenţei de opinie şi a statusului financiar obligatorii, ar putea reprezenta purificarea sistemului de maladiile acumulate. Însă a mai găsi undeva în România un punct din care glasul presupus moral să aibă un ecou general perceptibil, ceva care să clatine cu adevărat răul instalat, a ajuns una dintre marile probleme ale crizei actuale. Speranţa în competenţa juridică mi se pare la fel de relativă, în cadrul sistemului actual, celei în jurnalism. Desigur, şi una, şi cealaltă degrevează enorm, însă se izbesc de o limită. Sistemul comunist a lăsat o amprentă, o matrice, prin care se regăseşte în tot ceea ce stă la baza arhitecturii pseudo-democratice, subminând-o cu evidenţă. Prăbuşirea climatului intern, politic şi moral, pe fondul animării induse de consumism şi mimarea libertăţii, a vulnerabilizat dureros societatea. Drept consecinţă, nu există capital autohton în investiţii, singurul care ar putea aduce dezvoltarea. Intrarea capitalului străin nu este un lucru rău, însă el ar trebui să se afle într-o concurenţă vizibilă cu cel intern. Dezechilibrul unei ţări care nu produce nimic, decât mână de lucru ieftină şi emigraţie masivă, nu se citeşte doar în datorii imense, ci într-o criză de identitate cu manifestări extreme. La fel, sărăcirea şi terorizarea românilor pe tot felul de căi, sub coordonarea unui stat tot mai lipsit de legitimitate prin discriminările pe care le pune în practică, nu pot fi soluţia aşteptată.
Principalii responsabili ai statului român, persoane şi instituţii, au ajuns în situaţia în care sunt direct vizaţi de eşecul acumulat. Printr-un fel de recurs la o morală a timpului, decontul pare tot mai apropiat. Ei vor trebui să răspundă aplicat spre ce se îndreaptă ţara, şi ce soluţii au, inclusiv la dezgheţul mai mult decât necesar. Dacă vor păstra aceeaşi indiferenţă şi dispreţ, poziţia lor va fi o directă ameninţare publică. Omul politic decorativ, folosit pentru situaţii de urgenţă electorală sau pentru diverse servicii mafiote, pare tot mai aproape de a deveni un subiect juridic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.