Susţinerea sistemului fraudulos

Împrumuturile externe transformă România într-o sursă de afaceri oneroase, indiferent cine ar fi creditorii. Lipsită de un sistem capabil de un control al banilor, de investiţii, de filtre care să blocheze fraudele, România se împrumută pentru a susţine sistemul mafiot. Astfel, printre alte dezastre, devine tot mai complicată afilierea reală a ţării la mecanismele internaţionale. Scoaterea societăţii din orice posibilitate de sancţionare a iniţiativelor privind împrumuturile sau direcţionarea dezastruoasă a fondurilor achiziţionate ar trebui să pună în discuţie responsabilitatea celor direct implicaţi.

A folosi structurile statului pentru proiecte rămase în stadiul unor documentaţii, şi acelea lipsite de orice noimă, nu înseamnă decât evidentă fraudă. Dincolo de dificultăţile, unanim invocate, pe care le presupune accesarea fondurile europene, acestea practic nu există pentru Guvernul României. Deblocarea lor ţine de administraţia Bucureşti, de nimeni altcineva. Aceleaşi proceduri greoaie fac din UE un mecanism care nu poate continua fără o reformă imediată, permit totuşi statelor vecine să obţină masiv fonduri pentru infrastructură. Transformări radicale au avut loc în aceste state după aderarea la UE, nu aceeaşi situaţie este în România, unde asistăm la o degradare continuă şi un euroscepticism justificat. Nu că ar fi condusă din exterior, nu că grupurile oculte au capitala aici. Guvernanţii noştri sunt lipsiţi de orice motivare, alta decât a intereselor strict personale. De sus până jos, la ultima tarabă administrativă, avem un bazar bine structurat legislativ. În condiţiile în care funcţionarii publici fură, pur şi simplu sub lumina intensă a reflectoarelor, este limpede cum arată profilul instituţiilor implicate în supravegherea infracţiunilor. O asemenea mentalitate vine şi de la atotputernicia sistemului comunist, dintr-o perioadă în care partidul unic şi securitatea îşi permiteau absolut orice. Sistemul în sine a rămas acelaşi, posibilităţile lui sunt aceleaşi. Cantonarea în ideologie, greu de precizat, însă cu aparenţă de democraţie funcţională, face imposibilă ruperea de trecut. Sărăcia publică prezentată pe un covor roşu al festivismului delapidării nu se poate numi democraţie. Un inventar al împrumuturilor alăturat rezultatelor poate găsi traseul banilor pe care oamenii sistemului şi interpuşii au fraudat.

Raportată la nivelul economic mediu al societăţii, unicul instrument de apreciere a prosperităţii publice, corupţia poate fi depistată cu ochiul liber. În loc să amelioreze dificultăţile, împrumuturile externe, în condiţiile actuale, fac mai mult rău îndatorând ţara, degradând instituţiile şi societatea. Banca Naţională, prin eternul şi exasperantul său reprezentant, d. Mugur Isărescu, pare a nu avea chiar nici o legătură România, întreţinând alarmanta situaţie. Munca, sistemul valorilor şi autoritatea instituţională se văd aruncate în derizoriu prin modul de funcţionare a suportului financiar existent, tipic dictaturilor. Şefi de cabinete, miniştri, subordonaţi şi interlopi de toate culorile, reţele cultural-academice, într-un sindicat al infracţiunii, au inerţial controlul general. Reforma statului rămâne undeva în dosare, temă facultativă.

Noi împrumuturi se pregătesc, altfel sistemul intră în faliment. Cu împrumurile făcute de România în ultimii zeci de ani, ţări mult avansate, precum Ungaria şi Cehia, ar fi fost de nerecunoscut. Românii lucrează pentru susţinerea sistemului fraudulos. Aceasta este, de fapt, şi concluzia DNA-ului pe care, de neînţeles, nu o lansează în spaţiul public.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.