Articole scrise de: Vasile Morar

Când intrăm în luna februarie, sentimentul recunoștinței mele admirative se îndreaptă spre un nume de gânditor autentic -Vasile Tonoiu.

Le numim, simplu, persoanele de caracter. Limba, in intelepciunea ei, ne spune, ca este vorba de ceva important, de ceva valoros

Profesorul Gheorghe Vlăduțescu nu este numai creator de opere filosofice ci și o persoană exemplară prin coerență și consistența  atitudinilor filosofice (…)

Vasile Tonoiu, unul dintre cei mai importanți gânditori români din aceste vremuri pentru un motiv simplu și fundamental: a dobândit virtutea socratică a fidelității gândirii cu răspundere față de ea însăși.

De unde sa banuiasca ei ca va veni un Kristallnacht care sa le umbreasca bucuriile aniversarilor viitoare ?

Oamenii care citeau din acest autor erau de o calitate specială: erau inteligenți, de bun caracter și cu anumită stare de blândețe în firea lor.

13 septembrie. 91 de ani. Trăiți din plin. O viață de om, special, o călătorie continuă în căutarea lumii și a frumosului din oameni. La mulți ani, Ecaterina Oproiu!

Oricine vrea să înțeleagă atitudinile și convingerile manifestate de Ecaterina Oproiu, dar și conținutul operei sale deopotriva, va fi uimit să constate că niciodată nu a renunțat la apărarea valorilor fundamentale

Confruntat cu acțiunea veninoasă, iar nu doar incorectă, declanșată de Gabriel Liiceanu, m-am decis să prezint public un tablou al unora dintre faptele sale. Este un tablou al necinstei. 

Merită să ne întrebăm: nu aşa a fost mereu în istoria universală, când rupturile au fost radicale? Tocmai de aceea, atmosfera de ură și dezbinare, despre care se spune că ar fi „caracteristică începuturilor revenirii la democrație din anii ‘90“, se cuvine să fie pusă în relație și cu ceea ce se întâmplă acum, ca […]

De ce se vorbește atât de puțin, spre deloc, despre cei harnici și onești, cuminții neînsemnați, deștepții cumpătați, curajoșii în idei mari și în fapte simple de viață?

Am plecat de la cauza nemulţumirilor şi a dezbinărilor care învolburează spaţiul public autohton atât de profund, încât s-ar putea, la limită, spune: aproape nimeni nu se mai înţelege cu nimeni.