Vasile Tonoiu, un gânditor autentic

Acum 80 de ani, in luna iunie, aparea Istoria Filosofiei Moderne, Vol. V Filosofia Romaneasca de la Origini pana Astazi, de N. Bagdasar, Traian Herseni si S. S. Barsanescu (0magiu Profesorului Ion Petrovici). Era o carte monumantala de 805 pagini, in format mare, in cuprinsul careia autorii s-au straduit sa aduca la lumina contemporanilor gandirea filosofica de la Dimitrie Cantemir la Petre Andrei. Sunt date seci, obiective dar ele, primesc dintr-o data, cum se si cuvine, credem, — daca tinem seama ca este vorba de istoria gandirii filosofice romanesti, si nu de o consemnare empirica sau statistica oarecare -o semnificatie mult mai adanca. Una chiar aflata in miezul meditatiei filosofice dintotdeauna: ce relatie se institue intre istoria reala, in faptele ei brute, pe de o parte, si, pe de alta parte, gandirea, interpretarea acelor fapte si evenimente, atunci, si indealungul timpului care va sa vina. Or, ce observam imediat? Ca al Doilea Razboi Mondial începuse, iar pentru noi incepea chiar atunci. Nu inainte de a da o victima, in lunile precedente, prin chiar fiinta ultimului filosof analizat in volum, Petre Andrei. Vom putea citi aceasta istorie a gândirii filosofice romanesti, mereu si mereu, intelegand, totodata, atat mersul ideilor referitoare la metafizica, teoria cunoasterii si teoria valorilor, cat si legatura acestora cu tesatura complicata si contradictorie, adeseori absurda si tragica, a ceea ce este istoria reala. Certe sunt cateva fapte, greu daca nu imposibil de contestat. Primul: exista o gandire filosofica romaneasca. Una comparabila cu a tarilor dimprejur si cu destin istoric si spiritual apropiat. Al doilea fapt :luata in ansamblul sau, de peste trei secole, aceasta gandire a fost atat o continua acomodare la marile tendinte, curente si domenii de reflectie din spatiul universal, cat si o incercare de a produce creatii originale. Printre reusite, nu putem omite, de pilda, contributia lui Grigore Moisil la fundamentarea Logicii Matematice in anii 30 ai secolului trecut sau, elaborarea a doua sisteme filosofice de catre Lucian Blaga si Constantin Noica.

Exista, in acest rastimp, oricine-si da seama, daca priveste istoria fara prejudecati, ganditori autentici care seamana, in fond, in atitudinea lor fundamentala cu majoritatea celor care au intrat intr-o astfel de Istorie, precum cea mentionata. Cei mai multi au predat cursuri de filosofie la cele trei mari Universitati ale Romaniei :Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca. Intr-un fel, „istoria orala” a fiecarei facultati de filosofie a consemnat pe retina memoriei colective o deloc neglijabila serie de povestiri cu talc despre cei care au ales sa fie la catedra si sa „tina lectii de filosofie”, ca profesori. Vasile Tonoiu este un exemplu in acest sens, din multe puncte de vedere. Intai de toate, cel nascut in Corbeni, Arges, in 3 februarie 1941, a intrat la facultate cand avea de abia 16 ani, fiindca liceul era atunci doar de trei ani iar scoala elementara se incheia dupa sapte clase. Sigur a avut acele calitati intelectuale, acea uimire si acea capacitate de a structura in mod rational cunostintele dobandite intr-un intreg coerent si consistent logic, care-l definesc pe un viitor filosof. Cine gandeste in categorii ideologice simpliste nu va putea niciodata sa explice satisfăcător macar, cum de a putut, atat de stralucit, un adolescent venit din lumea profunda a satului romanesc, in anii 50, nu numai sa se orienteze spre filosofie, dar, mai ales, sa -si stie drumul in filosofie. Indraznesc sa spun in acest sens ca Vasile Tonoiu a reusit sa devina unul dintre cei mai importanti ganditori romani din aceste vremuri pentru un motiv simplu si fundamental :a dobandit virtutea socratica a fidelitatii gandirii cu raspundere fata de ea insasi. Mai exact: Vasile Tonoiu a avut, probabil, intuitia, apoi certitudinea, ca autenticul filosof este aceea fiinta omeneasca pentru care intre a gandi si a actiona nu exista separatie ci unitate. Nu ne ferim deloc sa afirmam ca in acest caz avem de a face cu onestitatea deplina, fara de rest, a intelectualului care a ales sa aiba un destin demn de numele de filosof. Poate, in prima si ultima instanta, sa fie cineva filosof, in aceasta acceptie originata in Socrate, daca el insusi nu are o atitudine filosofica in fata lumii si a vietii ? Iata, intrebarea la care Vasile Tonoiu, nu ezitam sa spunem, a raspuns in acest fel: filosofii reali pot avea tot felul de atitudini, precum orice om obisnuit, dar asteptarea naturala a celorlalti in fata lui este una diferita. Inseamna ca, pur si simplu, iubitorului de intelepciune sa i se pretinda sa fie, cu precadere, el insusi un intelept. In orice caz, Vasile Tonoiu printre altele, de pilda, nu a insistat niciodata asupra situatiei, deloc rare, in care filosofi de diferite specialitati nu au dat deloc dovada ca ar fi fost cu totul intelepti in atitudinile si convingerile lor politice sau in angajarile lor ideologice. Nu a vanat asemenea inadvertente. S-a marginit la a nu se apropia de ele. Cum a facut-o? Din nou simplu: a respectat statutul de ganditor liber. A inteles frumusetea intrinseca a gandirii libere dupa ce a vazut minunile produse de aceasta in operele filosofice majore. Kant cel din Critica Ratiunii Pure l -a fascinat si astfel a ajuns sa fie pasionat de teoria cunoasterii si filosofia stiintei. Ce a urmat a fost un parcurs clar, ferm trasat in domeniul epistemologiei. Intalnirea cu Gonseth si imersiunea in epistemologia acestuia a avut roade absolut surprinzatoare. Tanarul asistent care facea seminarii la Matematica a sustinut un doctorat stralucit cand inca nu avea 30 de ani si -si va publica teza, intitulata Idoneismul filosofie a deschiderii, in 1972. Acest debut nu a ramas necontinuat de alte incercari in acelasi registru si cu aceeasi profunzime a cercetarii si interogatiei. Intai prin studiul Dialectica si relativism (1978) iar un deceniu mai tarziu, prin, neobisnuita sa carte, absolut fara egal in cultura filosofica a vremii, Ontologii arhaice in actualitate (1989). In ce consta originalitatea acestei intreprinderi teoretice? Vasile Tonoiu aduce in prim plan intregul instrumentar al celor mai recente teorii ale cunoasterii pentru a lamurii o tema straveche :ce ramane din constiinta arhaica pentru omul actual si ce semnifica, pe de o parte, fenomenele de „des-vrajire” ale lumii si, pe de alta parte, cele de „re-vrajire” a lumii. Multi din cei care au citit cartea acesta au declarat ca, in fond, ea este „prelungirea interpretarilor lui Mircea Eliade despre sacru-profan in preistorie si istorie printr-o explicatie aflata in puterea discursului epistemologic de ultima ora”. Daca acest studiu ar fi fost tiparit si publicat in engleza sau franceza, la o editura prestigioasa, cu siguranta, ar fi fost inca o proba a originalitatii gandirii lui Vasile Tonoiu in spatiul de interferenta dintre filosofia culturii si teoria cunoasterii. .

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.