Judecătorul este (și trebuie să fie) independent. Procurorul nu este (și nu trebuie să fie) independent. Acesta din urmă este (și trebuie să fie) autonom, dar nu poate fi independent, câtă vreme un șef al său (de secție sau de Parchet) îi poate infirma soluția adoptată într-un dosar.
În cazul judecătorului, soluția (sentința) adoptată nu poate fi infirmată decât de o instanță superioară. Abuzul conceptual prin care șefa DNA declară mereu că procurorul are independență a fost tolerat prea multă vreme de către cei care ar fi putut să sesizeze DNA (sau CCR) cu privire la acest abuz, care implică un potențial abuz de putere.
În Constituție, avem suficiente precizări care fac distincția dintre procurori și judecători, deși textul constituțional folosește conceptul unificator de magistrați când vrea să se refere, deodată, la ambele categorii de slujitori ai sistemului judiciar.
Încălcarea spiritului constituțional a fost consolidată când a fost elaborat statutul magistraților, în loc să fie elaborate două statute distincte.
Nimic n-a fost întâmplător. Această consolidare a fost urmărită cu bună știință și cu un scop: acela ca, în CSM, procurorii să voteze în privința carierelor judecătorilor. În acest fel, cariera judecătorilor a fost pusă sub influența unor slujitori ai sistemului judiciar care, în lanțul actelor judiciare sunt supuși cenzurii profesionale a judecătorilor. Cenzori ai procurorilor în instanțe, judecătorii sunt supuși cenzurii procurorilor în CSM. Acest sistem devine vicios (abuziv) dacă puterii procurorilor îi este asociată puterea serviciilor secrete. Ceea ce s-a și întâmplat. Nici această întâmplare n-a fost întâmplătoare. Ea a fost construită cu intenție, iar intenția a fost elaborată, fără temei legal, în CSAT, totul bazându-se pe ambiguitatea conceptului constituțional de magistrați și având drept scop scoaterea Justiției de sub puterea opresivă a clasei politice.
Urmarea, în timp, a fost că acest cuplu procuror-ofițer SRI a devenit putere opresatoare, atât asupra clasei politice, cât și asupra judecătorilor.
Acum, este limpede (pentru cei care nu mai doresc niciun fel de opresiune) că avem nevoie de separarea statutelor profesionale ale procurorilor și judecătorilor, dar și de separarea competențelor CSM: procurorii să vegheze carierele de procurori, judecătorii să vegheze carierele de judecători, iar plenul CSM să vizeze, desigur, modificările legislative din domeniul Justiției. Cine să se pronunțe asupra cazurilor de lezare a independenței Justiției? Doar secția de judecători. Cazurile de lezare a autonomiei procurorilor au a fi de competența secției de procurori. Secția de procurori are a aviza propunerile de șefi de Parchete, iar secția de judecători propunerile de șefi de instanțe.
Orice perpetuare a confuziei actuale între autonomia procurorilor și indepenedența judecătorilor are a fi sesizată la CCR, care va separa apele judecând potrivit separației puterilor în stat, procurorii fiind parte a puterii executive, iar judecătorii parte a puterii judecătorești. Cel mai grav caz de confuzie voită a fost declarația de parteneriat a ÎCCJ cu DNA. Asemenea situații au a fi de natură de a exclude din magistratură pe cei care le fac posibile.
O demarcaţie succintă, dar clară şi necesară a celor două statute : de judecător şi de procuror ! Băgarea lor în aceeaşi oală, a magistraţilor s-a dovedit nefericită, mai ales dată fiind alcătuirea cu bună ştiinţă a unui tandem ilegal DNA – SRI, clocit de mintea bolnavă şi plină de vapori ai licorii, dar şi ai puterii, a celui care în doar 10 ani a reuşit să dea peste cap o ţară, distrugându-i sistemele esenţiale de bună, legală şi armonioasă dezvoltare !
@Cornele, Cornele, tu n-ai înteles ca-n România procurorii si judecatorii sunt independenti fata de lege, nu si politic? si majoritatea, de-o rea-credinta strigatoare? Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag, si plângerile la CEDO curg, si România n-are decât vreo mie de condamnari, platite de contribuabili !si „interpretarea legilor”, aiurea. Ca madam Macovei a vrut sa dea iama-n codurile de legi, desi franceze, si desi înca de la Cuza-Voda ! ba, a mai si intoxicat privind sistemul legal al tarii, când altul mai conform normelor UE decât al României(si Frantei, tara fondatoare), nu este! Vezi, daca n-ai priceput! las’ ca-ti îti explica ea, Codrutza. Ca de clintit din scaun, nu-i de clintit. Nici ea, nici altii din DNA (copiile conforme, adica). Institutie inutila, bugetofaga. Fiindca exista si procuraturile „obisnuite”, cu procurorii „obisnuiti”, nu de genul nedefinit, dar carnivor si cu salariu de eurodeputat Macovei Monica. Si de inutilitatea si reaua-vointa profesionala a CSM! De parca nu contribuabilul i-ar plati! ba sa raspunda pentru actele lor profesionale, indivizii deocamdata parazitari! CSM = ce sa mai (vorbim)!
Si un lucru foarte important procurorii se afla sub autoritatea ministrului justitiei in timp ce judecatorii nu se afla decat sub „autoritatea” legii. Autoritatea ministrului justitiei nu ar trebui sa se intinda pana la a da ordine directe procurorilor insa ministrul trebuie inclus in procedura de numire si revocare a procurorilor sefi si nu doar cu un rol pur consultativ. In plus ministrul trebuie sa aiba puterea de a verifica modul cum procurorii isi desfasoare activitatea si daca este cazul de a cere sanctionarea disciplinara a acestorta. Constitutia spune ca CSM-ul are rol de instanta de judecata in materie disciplinara pentru magistrati insa in cazul procurorilor acest lucru nu este chiar corect. Pana la modificarea Constitutiei insa acest lucru trebuie respectat.
Exceptional domnule Buduca ! In cuvinte simple, argumentat, fara patimi sau umori politice ati facut o geniala argumentatie legala ca procurorii nu pot fi independenti deoarece pe plan intern sunt supusi controlului ierahic superior al sefului de sectie sau de parchet iar pe plan extern controlului judiciar al instantelor judecatoresti. Aceasta lectie de drept pe care ati predat-o procurorilor basisto-macovisti, trebuie obligatoriu sa le fie obiect de studiu si examen la intrarea in procuratura.
In sfarsit o analiza plina de miez care din pacate nu constituie o constanta la acest autor capabil sa produca in ambele sensuri consternari! Daca ar aplica aceeasi logica in toate analizele am avea in fata un analist de talent. Oricum poate folosi adevarurile identificate intr-o evaluare pe un plan superior, respectiv sa faca toate conexiunile generate in mod vadit de adevarul ca „cineva” a incurcat intentionat „itele” din faza preliminara a adoptarii Constitutiei si a legilor Justitiei. Astfel, imixtiunea CSAT in procesul legislativ pretins „pentru a scoate de sub puterea opresiva a clasei politice Justitia” apare ca o ilegalitate flagranta, din fericire documentata pentru a putea
fi sanctionati responsabilii. Ajungem astfel la singurul punct slab al analizei autorului, pretinsa intentie generoasa
aflata in spatele facaturii anticonstitutionale a CSAT, scaterea Justitiei de sub puterea opresiva a clasei politice!?
Si fac abstractie de faptul ca politicul nu a opresat pe nimeni, responsabile de opresiunea exercitata asupra tuturor
puterilor statului fiind persoane si grupari care actioneaza subversiv sub comanda ideologica. Da pentru ca altfel nu ar fi fost capabile de o actiune atat de bine structurata si cu bataie lunga…
@ Radu Humor ,@ Ileana Rollason ,@ Adrian83 ,@ Alcibiade. Braila as mai putea adauga ceva , insa nu este nevoie . Comentariilor Dvs. ce sa le spun? Ca mi-au placut mult? Da, asa gandesc si eu . Partial si comentariul lui Charlie il gasesc interesant , dar parca putin cam carcotas cu autorul articolului.
Dovadă că suntem destul de mulţi cei care gândim la fel ! Dar să recunoaştem că doar cine nu vrea ( şi asta din motive total subiective) nu ajunge la aceeaşi concluzie ! P.S. DE altfel, în expozeul său de aseară ( e drept că la Antena 3, de care unii când aud îşi pierd „uzul raţiunii” ), Ministrul Justiţiei putea să lămurească şi nişte indivizi mai puţin dotaţi intelectual, cu excelentele comentarii la legile Justiţiei, dar mai ales la cine, şi de ce, se împotriveşte adoptării lor! Drept răspuns, Johannis, preşedintele cu vreo cinci dosare la activ iese pe post atrăgând atenţia că cei cu probleme penale trebuie să se retragă din politică ! Mă rog, funcţia de preşedinte în opinia lui nu-i politică , ci de arbitru, şi atunci el rămâne la post bine merci, deşi a cam strănutast în chiloţi de data asta !
Va e frica, coruptilor! De ce va este frica, nu veti scapa!
Slab de tot „maestre”. Mai bun este aricolul dv. despre crestinii haituiti in Europa ca sa se faca loc islamului criminal. Ce interese aveti sa aparati marea coruptie de ghilotina justitiei? Aveti mari corupti in familie?