Avocatul Poporului, recurs pe regimul juridic al contravenţiilor

Avocatul Poporului anunţă, miercuri, că a promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) un recurs în interesul legii pe Ordonanţa Guvernului privind regimul juridic al contravenţiilor.

Avocatul Poporului vrea ca instanţa supremă să stabilească dacă descrierea insuficientă a faptei echivalează cu lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită, atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sau echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenţionale și atrage nulitatea relativă.

În opinia Avocatului Poporului, insuficienta descriere a faptei în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atrage incidența articolului 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv nulitatea relativă.

Promovarea Recursului în interesul legii s-a datorat faptului că în practica judecătorească au existat orientări jurisprudențiale diferite.

Astfel, transmite Avocatul Poporului, printr-un comunicat de presă remis miercuri MEDIAFAX, că unele instanțe au apreciat că cerința agentului constatator de a realiza o descriere în concret a acțiunii sau inacțiunii autorului faptei săvârșite are o natură imperativă, întrucât în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanța nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, rațiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanței de judecată cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice.

Prin urmare, în lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită se înțelege și descrierea insuficientă a faptei, care permite verificarea aspectelor de legalitate și temeinicie supuse controlului judecătoresc, respectiv stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeții sancțiunii aplicate. Pentru aceste considerente, instanțele de judecată au anulat procesele verbale de contravenție.

În opinia altor instanțe, descrierea insuficientă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenționale și atrage nulitatea relativă a actului sancționator, condiționată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată, în temeiul art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acesta a fost dezlegat prin Decizia nr. XXII din martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. S-a susținut că nulitatea absolută, necondiționată de existența vreunei vătămări, intervine în temeiul art. 17 numai atunci când mențiunile cu privire la faptă, descrierea acesteia sau prezentarea ei lipsesc cu desăvârșire, în timp ce nulitatea relativă, condiționată de vătămare, este incidentă în temeiul art. 16 atunci când prezentarea faptei este deficitară, neputându-se stabili, de exemplu, elemente din care să reiasă gravitatea faptei sau forma de vinovăție a contravenientului.

Având în vedere considerentele care au stat la baza Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatul Poporului apreciază că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict și limitativ determinate în cuprinsul art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator).

Regimul nulităţii absolute este unul particular, aceasta fiind sancţiunea aplicabilă în cazul încălcării unor norme legale care protejează interesul general al societăţii; iar aplicarea ei presupune o vătămare prezumată absolut şi care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, arată Avocatul Poporului.

Datorită efectelor juridice drastice, legiuitorul a redus mult situaţiile în care aceasta este incidentă.

„În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, aici intrând și descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, se sancționează cu nulitate relativă, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În caz contrar, omisiunile pot fi acoperite direct în faţa instanţei de judecată, care va putea reindividualiza sancţiunea aplicată, când sesizează circumstanţe faptice diferite de cele succint prezentate în procesul-verbal. Actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură”, potrivit sursei citate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.