Avocatul Remus Borza despre cele zece lucruri care încurcă România

(Articol apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de luni, 14 noiembrie)

Avocatul Remus Borza, specialist în economie, va candida la alegerile din decembrie pentru un fotoliu de deputat la Braşov, din partea ALDE. Acestea sunt punctele cheie dintr-o discuție purtată cu redacția Cotidianul.

„Este nevoie, în politica românească, de niște oameni care au demonstrat competențe profesionale, în primul rând, capabilități manageriale, pentru că despre asta și vorbim, chiar și în politică, de management, de administrare”.

Românii muncesc, străinii iau profitul

„Problema ce se pune și trebuie dezbătută este cât de loiale sunt companiile străine față de statul român. Pentru că, vedeți, din ’90 încoace, România și statul român au pus la dispoziția firmelor străine o serie de facilități fiscale, un regim fiscal favorabil, ajutoare de stat. Doar că performanța acestor companii este de 2/3 din cifra de afaceri a României. În toată această perioadă de timp, a fost una modestă”.

Statul nostru cel slab și nesătul

„În ’90, anumiți politicieni care conduceau atunci România au pus eticheta pe industria românească: un morman de fiare vechi. Și, atunci, nu am venit să ne susținem evoluția industriei românești, care, hai să fim serioși, era competitivă cu acel morman de fiare vechi. România și-a plătit datoria externă până în 1989 și am fost competitivi la export. Aveam poziții de top în foarte multe domenii industriale, asta a fost evoluția și, de fapt, involuția industriei și a economiei românești. Un barometru sau indicator relevant al gradului de industrializare al unei țări îl reprezintă consumul de energie. În 1989, România avea 89 de terawați în consum. După 27 de ani de tranziție glorioasă de la un sistem competitiv la o economie de piață, anul trecut, de exemplu, în 2015, consumul de energie a fost de 52 de terawați. Deci iată cum am pierdut, în 26 de ani, 29 de terawați în consumul de energie. Din 4,7 milioane de salariați, în acest moment, în România, puțin peste un milion de salariați lucrează la multinaționale. Grosul sau greul îl duc tot firmele românești”.

Firme de stat, firmele nimănui

„Ce au în comun firme din alte țări, Fortum Finlanda, E.on Germania, Enel Italia, CEZ Cehia, firme deținute de statele respective, foarte active pe piețele străine, unele inclusiv în România? Sunt firme străine sau deținute de către statele respective, adică sunt firmele statului. Pachetul majoritar este deținut de stat și sunt jucători naționali, dacă nu și globali. Arătați-mi o firmă românească de stat, măcar o firmă românească cu capital privat care este un jucător internațional. Nu avem pretenții de jucători globali, nu suntem mai proști și nici inferiori lor, doar că am dezvoltat în zeci, în sute de ani, acel complex al inferiorității, din punct de vedere politic, și l-am preluat în comportamentul economic al societăților noastre”.

Prea mulți așteaptă para mălăiață

„Sunt niște generații care așteaptă pară mălăiață în gura nătăfleață și care ar trebui să fie mai implicate. Sunt oameni care ar trebui să fie mai responsabili, să muncească mai mult. De fapt, aici este cheia, munca. Doar munca bine făcută, munca responsabilă și asumată ce generează plus valoare și performanță reprezintă cărămida și edificiul unui trai mai bun”.

Opriți înfierarea antreprenorilor

„Trebuie să acceptăm că o națiune, cu cât are indivizi mai bogați, cu atât este mai prosperă, pentru că prosperitatea acestor beneficiari ai tranziției se redistribuie, până la urmă, pe orizontala socială. Din banii acestor antreprenori se finanțează marile sisteme publice precum sănătate, infrastructură, educație, administrare. Trebuie, deci, să ne raportăm la acei oameni care generează competență și valoare ca la niște modele aspiraționale și să-i urmăm, nu să-i înfierăm cu mânie proletară și să-i desființăm”.

Cum crește PIB-ul?

„Avem nevoie de investiții, doar investițiile sunt de natură să asigure o creștere sănătoasă, organică, sustenabilă a economiei românești, doar investițiile sunt de natură să creeze locuri de muncă. Noi ne-am propus să creăm 500 de mii de locuri de muncă, nu un milion de locuri de muncă, precum alte partide. Lucrul acesta l-am reușit în guvernarea noastră, din 2004-2008. Până la urmă, nu încercăm altceva decât ceea ce am demonstrat că putem în investiții. În 2008, România a ajuns la un record al investițiilor cu o rată de 32% a investițiilor în produsul intern brut. Ne propunem, și de această dată, o rată de 28–30% a investițiilor în produsul intern brut, ceea ce înseamnă un minimum de 6% al investițiilor publice în produsul intern brut”.

„Din investiții se vor crea locuri de muncă, din investiții va crește și nivelul de salarizare și veniturile populației. Dacă mergem pe o creștere de 20-22% pe acest ciclu politic și economic, 2017-2020, evident că vom putea crește și salariile cu 20-30%, implicit și pensiile. Ca să crești pensiile, trebuie să creezi mai multe locuri de muncă și mai bine remunerate, pentru că astăzi vorbim de 4,7 milioane de salariați, raportat la 5 milioane de pensionari, ceea ce înseamnă că suntem într-un dezechilibru bugetar. Cu cât vom crea mai multe locuri de muncă, cu atât vom atenua, vom asana aceste dezechilibre bugetare”.

Din 4,7 milioane de salariați, în acest moment, în România, puțin peste un milion de salariați lucrează la multinaționale. Grosul sau greul îl duc tot firmele românești.

Noi producem lucruri cu dublul banilor și al timpului necesar

„Ca să ajungem la o creștere economică sănătoasă, trebuie să creștem productivitatea muncii și competitivitatea. Noi producem lucruri. Nu înseamnă că le producem prost, dar producem cu o cantitate dublă de bani și de timp. Și trebuie să mai înțelegem ceva în această filosofie de business, de economie de piață, și anume că nu doar banul este valoarea supremă care stă la baza prosperității și a creșterii economice, nu doar capitalul, ci și timpul trebuie privit ca resursă și cost. Spiritul antreprenorial lipsește încă. În plus, există diferențe mari între mediul rural și urban”.

De ce vindem pământul?

Avem o agricultură de subzistență. Evident, agricultură de performanță nu se poate face pe 10, 20 de arii, cu calul din bătătură și cu bătrânul de 70-80 de ani de la țară. Din acest motiv, încercăm să încurajăm asocierile fermierilor în mari cooperative agricole de producție, cu servicii integrate. Asta nu înseamnă că reanimăm vechile CAP-uri, dar, până urmă, în toată lumea, chiar și în vest, acesta este modelul de business. Agricultură eficientă nu poți face decât de la 100 de hectare în sus și în condițiile unei agriculturi bazate pe mecanizare și irigații. Refacerea sistemului național de irigații este o prioritate zero. Vrem ca în patru ani de zile să nu mai avem comune și sate fără drumuri asfaltate, fără canalizare, apă, gaze, fără un dispensar și fără o grădiniță. Sunt, cum să spun, servicii și utilități minimale”.

Investitorii străini, adevărații regi ai asfaltului

În 1993, România avea vreo 300 de kilometri de autostradă. Tot atât aveau și chinezii. Marele popor prieten are astăzi 81.000 de kilometri de autostrăzi, surclasând până și Statele Unite ale Americii, cu 79.000 de kilometri. Noi, astăzi, avem aproximativ 700 de kilometri. Și aici au fost bani fără număr! Vă aduceți aminte de zecile de miliarde de euro? Cui s-au dat toate lucrările de infrastructură terestră? Companiilor românești? Nu! Toți regii asfaltului din România, unde sunt astăzi? La beciul domnesc. Toți cei care au dat țeapă, firmele din America, Italia, Austria, Franța, după ce s-au îndestulat cu miliarde, zeci de miliarde de euro, au făcut câțiva kilometri de autostradă la niște prețuri astronomice, exorbitante. Zeci de milioane de euro în kilometrul de autostradă, cam de cinci ori mai mult decât media la nivel european. Toate aceste autostrăzi sunt proaste și în reparații încă din primele luni. Sunt bine, mersi! Și aici este, vedeți, o discriminare. Nu poți să iei toți patronii români și să-i bagi la zdup, că nu toți sunt hoți. În egală măsură, pe o astfel de logică primitivă, la fel de hoți sunt și patronii și directorii executivi ai multinaționalelor”.

Banii statului, pe apa sâmbetei

„România are o problemă pe gradul de colectare. Indiferent de politica fiscală a statului român, în ăștia 26 de ani, noi nu am colectat mai mult de 32,5%, fie că vorbeam de cotă progresivă, fie că vorbeam de cotă unică. În condițiile în care, în România, vorbim, totuși, de o anumită rezonabilitate a impozitelor, printre cele mai mici din Europa, cu toate acestea, colectăm atât de puțin, în jur de 32,5%, maximum 33%. Bulgarii, de exemplu, au o cotă unică de 10% și un TVA de 16%. Noi l-am avut de 24%, am ajuns la 20%, iar de la anul, la 19%. Iată, ei, la cote cu impozite la jumate din ale noastre, colectează 36%. Ungurii colectează 43%. Nu mai vorbesc în țările nordice, unde avem la cote progresive până la 70%-75%. Gradul de colectare este de 80%, de ce se colectează atât de puțin? Ține de noi”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.