Basarabia, pământ românesc!

Alegerile parlamentare recente din Republica Moldova – horribile dictu… – aduc din nou în prim-plan importanţa şi delicata chestiune a românilor dintre Prut şi Nistru. Marea Unire din 1918, care livrează astăzi Ziua Naţională a României, a fost momentul culminant al unei lungi bătălii pentru reîntregirea „Ţărei şi Neamului Românesc”. Cum se preciza în actele epocii. Unirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei la Regatul României sub sceptrul Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria a încununat aspiraţii naţionale ce s-au întins pe multe veacuri. Fără prea multe mese rotunde şi dezbateri ale unor acorduri rumegate şi semnate la Helsinki, Lisabona sau Strasbourg. Istoria se făcea la Sankt Petersburg, Constantinopole sau Viena, fără prea multă tocmeală şi opinteli. Cine era mai tare lua tot. Ceilalţi mai aşteptau la cotitură. Simplu. Nu intrăm în detaliile şi cotloanele intereselor, diplomaţiilor şi târguielilor europene.

1 Decembrie 1918 a însemnat nu doar alipirea unor teritorii locuite de români, ci Unirea românilor cu românii. Fără alte paranteze. Moment unic în istoria contorsionată şi contondentă a Europei. Europa a recunoscut România Mare ca stat suveran şi partener într-o Europă ce ieşea din tranşeele Primului Război Mondial profund divizată. Ce a urmat ştim bine. Ce a urmat şi între cele două războaie mondiale şi după cel de al Doilea Război Mondial iar ştim bine. Ba chiar am şi trăit parte din aceşti ani. Raptul Transilvaniei de Nord şi Basarabiei de către URSS în urma acordului semnat la Viena, pierderea unei însemnate părţi din teritoriul naţional fără luptă – să nu uităm de Cadrilater şi nordul Bucovinei, acolo unde grosimea unui creion arunca suflete omeneşti într-o altă lume – au reprezentat unul dintre momentele cele mai dramatice ale istoriei noastre naţionale. Ştim bine tot ce a urmat. Basarabia a devenit abuziv Republică Sovietică, 1,5 milioane de oameni au fost deportaţi la mama dracului sau au crăpat cu zile într-o ţară spoliată de bogăţii, dar mai ales de identitate proprie. Ştim bine tot ce s-a întâmplat. În cele trei zile de puci ale lui Ianaev, Basarabia se putea uni cu România, dacă exista voinţă politică la Bucureşti şi Chişinău. N-a fost să fie, nu căutăm vinovaţii, cu toate că Vitalie Ciobanu a spus neted că delegaţii veniţi la Bucureşti de la Chişinău cu o astfel de propunere au fost refuzaţi energic de regimul fesenist iliescian.

Acum avem două state româneşti şi un singur popor. Nu există olteni, moldoveni, dobrogeni, ardeleni şi basarabeni, ci doar români. E simplu. Alegerile din Basarabia arată un drum spre Europa al românilor de peste Prut. Drum care trece, cum, necum, prin România. Un regim democratic, real şi deschis pentru apropierea de Uniunea Europeană va uni locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului într-o singură naţiune. OK, frate, ne vom spune unii altora, ar mai fi oleacă de aşteptat, sănătate şi virtute la toată lumea dorim.