„Parteneriatul civil e pentru toată lumea. Altfel, copilul e tratat de parcă ar avea doi străini ca părinți” – Interviu cu Nicu Ștefănuță

Într-un interviu acordat Cotidianul, europarlamentarul Nicu Ștefănuță a vorbit despre educație și sănătate mintală. El susține că exodul studenților români poate fi redus doar dacă aceștia nu mai sunt „pedepsiți” prin taxe mari, burse întârziate și drepturi tăiate, și atrage atenția că abandonul școlar din România se manifestă de fapt în străinătate, prin tineri care aleg munca necalificată și „școala vieții”, în locul finalizării studiilor. 

Pe zona de sănătate mintală, el militează pentru o legislație europeană care să oblige statele să deconteze terapia, propunând pentru România un program de până la 30 de ședințe anuale decontate și eliminarea stigmatizării subiectului.

Ștefănuță a abordat și nerespectarea de către România a deciziilor CEDO privind parteneriatul civil, care ar costa zeci de mii de euro pe zi în amenzi, subliniind că acesta protejează și cuplurile heterosexuale necăsătorite, nu doar pe cele LGBT. 

În final, a discutat despre tăierile ilegale de păduri, remarcând discrepanțele mari între raportările Ocolului Silvic, poliției rutiere și ONG-urilor, și a propus, pe lângă control tehnologic sporit, subvenții pentru proprietarii care păstrează pădurile intacte.

Nicu Ștefănuță: Să nu-i mai pedepsim pe studenți

Cotidianul: Prima mea întrebare se leagă de migrația studențească, despre un fenomen pe care îl numim sau l-am putea numi, „brain drain”. Exodul creierilor, exodul de inteligență. Ce am putea face pentru ca studenții români să rămână eventual în România sau să se întoarcă după ce termină o facultate bună în afară? 

Nicu Ștefănuță: În primul rând, să nu-i mai pedepsim atunci când sunt studenți români. De ce zic pedepsim? Pedepsim înseamnă taxe școlare crescute de fiecare dată, înseamnă burse care nu se plătesc la timp, înseamnă drepturi care au fost tăiate, cum ar fi dreptul la transport sau dreptul la bursa socială. Eu am luptat și am obținut ca bursele sociale să fie plătite chiar din fonduri europene. 

Deci, în primul rând, să-i tratăm ca lumea, să tratăm tot sistemul educațional ca lumea. Pentru că atunci fie rămân tinerii mai cu drag, fie profesează și profesorii mai cu drag, și cred că noi, ca țară, am avea de câștigat. 

Dacă nu, lumea pleacă, fie spre sisteme care respectă mai mult studentul, chiar dacă țările respective sunt poate mai scumpe. Fie, dacă nu pleacă, avem un abandon școlar foarte mare.

Cei care abandonează educația, mizează pe așa-zisa „școală a vieții”, spune Nicu Ștefănuță

Cotidianul: Există o inițiativă sau ceva la nivel european despre abandonul școlar și reducerea lui, pentru că în România acesta este foarte mare și a ajuns la un nivel istoric acum?

Nicu Ștefănuță: Știți unde se regăsește abandonul? El se regăsește în străinătate, pentru că oamenii care nu reușesc să termine un ciclu educațional mizează pe așa-zisa „școală a vieții” și își spun: „Eu voi face bani mergând în Spania, în Franța, în Italia.” Și România, de fapt, exportă abandon școlar. 

Europarlamentarul Nicu Ștefănuță, soluție pentru terapia împotriva depresiei

Cotidianul: Avem o generație Z epuizată. Cum putem atrage fonduri europene astfel încât terapia gratuită să fie decontată și care sunt pașii care s-au parcurs până acum pentru decontarea terapiei pentru sănătate mintală?

Nicu Ștefănuță: În primul rând, noi avem aici, în Parlamentul European, un raport pentru sănătatea mintală. Eu militez pentru o legislație europeană care să prevadă că fiecare stat trebuie să deconteze terapia, într-o limită de ședințe pe care o stabilește statul respectiv. Cred că în România, eu am un program numit „Terapie 30”, deci cred că ar trebui decontate până la 30 de ședințe de terapie anual pentru oamenii care au nevoie. Pentru că o depresie poate fi mult mai gravă decât o apendicită. Dar, cum spuneau și latinii, „mens sana in corpore sano”. Adică sănătatea este de două feluri: fizică și mentală. Și, uneori, de ambele feluri, pentru că am discutat ieri despre sănătatea psihosomatică — atunci când te doare totul, dar analizele nu arată nimic, și, de fapt, este fie o epuizare, fie o problemă psihică. 

Aș visa două lucruri pentru România: să nu mai fie stigmatizat acest subiect, adică să nu mai folosim cuvântul „nebun” și altele asemenea pentru oamenii care trec prin diverse situații, și, în al doilea rând, să fie decontat mersul direct la psiholog.

Parteneriatul civil și controversele din România

Cotidianul: Referitor la deciziile CEDO privind parteneriatul civil, România ignoră de mult timp aceste directive și obligații pe care le are din partea CEDO. Cât de mult ne costă acest refuz, această încălcare a deciziilor CEDO, aici la Buzău și în România?

Nicu Ștefănuță: Ne costă zeci de mii de euro pe zi, pentru că aceste decizii se constituie în amenzi. Deci, dacă nu respecți o Curte Europeană de Justiție, țara ta plătește amenzi. Și nu cred că suntem în momentul în care ne permitem să plătim din buget astfel de amenzi. 

Și, în al doilea rând, parteneriatul civil nu este doar despre cuplurile LGBT, ca să înțeleagă lumea. Un parteneriat civil, de exemplu, protejează și un cuplu hetero necăsătorit. 

Avem chiar aici, în Parlamentul European, un caz în care un cuplu necăsătorit nu a beneficiat de decontarea spitalului pentru îngrijirea copilului. De ce? Pentru că România nu recunoaște parteneriatul civil și, astfel, un cuplu necăsătorit care are un copil – și sunt foarte multe asemenea cupluri în România –  este tratat ca și cum copilul ar avea doi străini ca părinți, ceea ce nu este în regulă.

„Nu infringementul e soluția împotriva tăierii pădurilor”

Cotidianul: Și, încheind acest tur de întrebări, mă refer la păduri. Are Uniunea Europeană vreo pârghie legală pentru a opri drujbele din pădurile românești, pentru că încă se taie foarte mult? Și chiar dacă avem infrastructură prin PNRR, acum cu SUMAL 3.0 și toate noutățile din domeniul pădurilor, tot se taie pădurile. Aveți vreo idee, la nivel european, despre salvarea pădurilor românești?

Nicu Ștefănuță: A existat acea inițiativă de a avea o procedură de infringement în privința pădurilor din România, dar, în acest moment, când se fac foarte multe lucruri bune, pe care le-ai menționat și tu, SUMAL, restructurarea RomSilva și altele, cred totuși că, cu cât mai multă tehnologie și cu cât mai multe controale, putem face pași înainte. 

Românul e foarte inventiv și ocolește și tehnologia. Cred că sunteți din Suceava și știți despre ce vorbesc. Dar, în același timp, țin minte, când am fost în Suceava, existau discrepanțe foarte mari: cei de la Ocolul Silvic raportau tăieri ilegale de sub 1%, poliția rutieră raporta tăieri ilegale de 5%, pentru că le întâlneau în trafic, iar ONG-urile raportau 40% tăieri ilegale. 

Deci sunt diferențe foarte mari, care arată într-adevăr că problema este încă acolo. Nu știu dacă soluția este infringementul pe păduri, dar, după mine, ar trebui să avem și soluții pozitive. De exemplu, să oferim niște subvenții deținătorilor de pădure ca să păstreze pădurea intactă, adică să nu o taie, să nu o exploateze, mai ales dacă este pădure virgină, cu arbori de calitate și de importanță pentru biodiversitate.