Băsescu spune că vrea să lupte împotriva corupţiei. Noi îi spunem să înceapă din Alba Iulia (II)

    Nu ştim cât de serios a fost Băsescu când a spus că vrea să lupte împotriva corupţiei. După cum îl cunoaştem, va lupta împotriva corupţiei de pe alte planete, în calitatea lui de om politic de talie galactică.
    Dar dacă a fost cât de cât serios vorbind despre lupta împotriva corupţiei, îi aducem din nou date despre “băieţii deştepţi” din provincie. Din Alba Iulia.
    La Alba Iulia nefiind hidrocentrale, “băieţii deştepţi” nu se ocupă să cumpere curentul electric ieftin de la stat şi să îl revândă tot la stat, dar mai scump de parcă waţii lor ar fi avut cristale Swarovsky. Nu! Pentru că sunt ‘băieţi deştepţi”, s-au orientat la faţa locului şi au început să fure ardeleneşte. Cum se fură în Ardeal? Încet, la pas, din poartă în poartă.
    Gaşca tâlharilor din Alba Iulia a reînviat tradiţia furtului la drumul mare. Şi cum în Alba Iulia drumul mare începe de la poarta I a cetăţii austriece, şi-au băgat mâna până la cot în banii pentru renovarea ei. Oamenii primarului, arhitecţi, calfe şi zidari, zeci de meşteri mari s-au apucat să o renoveze. Nu pe gratis, ci pe sume astronomice umflate “nu cu pompa, ci cu trompa”. Şi pentru că se “pricepeau” de minune, s-au făcut de minune. Restaurarea porţii s-a făcut în bătaie de joc. Statuile originale care împodobeau poarta au fost înlocuite cu copii făcute aiurea, aşa că statuia zeiţei Venus seamănă mai degrabă cu Roberta Anastase, fiind mult mai dolofană decât statuia zeului Marte, care, culmea “geniului artistic”, pare un zeu războinic pipernicit care nu ar speria nici un cârd de gâşte. Să nu mai vorbim de faptul că aceste “statui”, spre deosebire de originale, nu sunt sculptate în piatră, ci modelate pe un cadru de lemn din materiale care vor crăpa în câţiva ani. Semnul modernismului este prezent pentru că membrele statuilor sunt lipite cu chit auto poliesteric, probabil ca un omagiu adus savanţilor austrieci “Suzuki” şi “Kawasaki”. Poarta “restaurată” nu mai este realizată din blocuri masive de piatră, aşa cum era originalul, ci din plăci de piatră falsă aplicată. Austriecii au folosit la construcţie un amestec de piatră ponce măcinată, var, nisip şi cazeină. Inteligenţii noştri restauratori şi-au băgat picioarele în reţeta veche şi au folosit ciment Portland. Motivează probabil că acest ciment era preferatul Mariei Tereza, dar cucoana asta habar nu avea ce bătaie de joc se va face în cetatea ei.
    Este timpul să părăsim Poarta I a cetăţii şi să ne îndreptăm către Poarta a II-a a aceleiaşi cetăţi, construită de austrieci la începutul secolului 18. Pe drum, paşii noştri salută cu mirare pavajul din dale şi piatră cubică artificială, făcute din material composit în Turcia şi China şi care peste câţiva ani se vor măcina. Adică asta se numeşte restaurare la nivel internaţional.
    Ajungem la poarta a II-a. “Restauratorii” au recompus poarta după imaginea cuprinsă într-un medalion ceramic de 8 cm diametru aflat la Muzeul Unirii. Adică aşa, ca după imaginea unui magnet de frigider. Poarta a doua este mai simplă. Se compune din 4 stâlpi din care cei laterali au fost păstraţi de-a lungul timpului, iar cei doi stâlpi centrali împodobiţi fiecare cu atlanţi au fost refăcuţi. Refăcuţi este un fel de a spune, pentru că de fapt au fost reinventaţi, fiind construiţi din fier beton, ciment şi cărămidă înconjurate de un cofraj de piatra aplicată. Stâlpii aceştia de câţiva metri înălţime şi o bază de câţiva metri pătraţi au costat…..vă rog să vă aşezaţi jos, să luaţi un calmant să nu suferiţi un şoc…520.000 EURO!!! Adică preţul unui bloc de 4 etaje sau al unui castel în Anglia. Asta în condiţiile în care atlanţii nu au fost refăcuţi pentru că originalele au fost păstrate la Muzeul Unirii şi doar repuse în loc.
    Lăsăm milionul de euro în spate (adică banii cheltuiţi pe “restaurarea” porţilor I şi II) şi ne îndreptăm privirea spre poarta a III-a. Deasupra acestei porţi se afla statuia împăratului austriac Carol al VI-lea. Originalul avea o figură semeaţă, dar acum are un cap pătrăţos, de luptător de K1. Ca să nu mai vorbim de faptul că originalul avea pe cap un coif împodobit cu un panaş iar acum “restauratorii” i-au aşezat pe cap un vultur (!?) al cărui singur rol pare a fi acela de a-şi face nevoile pe celula lui Horea. Felicităm pe această cale “restauratorii” pentru imaginaţia debordantă, dar îi rugăm să nu se mai uite atât de mult la ANIMAL PLANET.
    Trecem pe sub poarta a III-a a Cetăţii, dar pe un portic lateral pentru că pe intrarea principală nu avem voie. Nu ne lasă nişte “austrieci” care vorbesc ardeleneşte, sunt îmbrăcaţi cu nişte uniforme mai mult sau mai puţin ciudate şi patrulează cu nişte puşti mai înalte decât Emil Boc. Explicaţia este simplă. Albaiulienii (cu atât mai puţin turiştii) nu mai au voie să circule pe intrarea principală a porţii a III-a pentru că primarul Mircea Hava a închiriat această poartă, pentru 49 de ani, celebrilor fraţi Sabău, patroni de succes în afaceri cu statul, şi al căror nume rimează pur şi simplu întâmplător cu “bulău”.
    Păşim mai departe, iar paşii noştri calcă cu sentimente de justificată mândrie patriotică peste piatra artificială importată de nenea Adriean din Turcia şi peste dalele, evident tot artificiale, aduse din China. Până vin chinezii peste noi să ne ia pământ şi apă, călcăm cu ciudă peste dalele lor.

    Ajungem la altă poartă. De data asta nu mai este poarta cetăţii austriece. Este poarta de sud a castrului roman. Aici au fost dezvelite niste mici rămăşiţe ale portii iar un arhitect care probabil a fumat marijuana, pe care EBA vrea să o legalizeze, s-a gândit să restaureze poarta romană deşi nu exista nici un document sau altă sursă care să dovedească cum arăta cu adevărat poarta castrului roman Apulum. Şi pentru că iarba furată din noptiera fiului nu era de mare ajutor, a dat un search pe google (nu aşa spunea Băsescu?…”daţi search pe Google”). Prima fotografie de castru roman pe care a gasit-o a folosit-o ca model. Din păcate pentru el, era fotografia unui castru roman reconstruit în stilul Disney Land şi care se potrivea mai degrabă în desenele animate cu Obelix şi Asterix.
    După ce ne-am lămurit de unde s-a inspirat genialul restaurator, trebuie să ne întrebăm cum a fost “reconstruită” poarta. Exemplar, ar spune primarul Mircea Hava, care a evaporat zeci de milioane de euro prin cetatea din Alba Iulia. Execrabil, ar spune cei cu bun-simţ. Pentru că, în locul blocurilor de piatră, la “reconstrucţia” porţii s-a folosit cărămidă celulară îmbrăcată în polistiren placat cu piatră de 7 cm. Se ştie că romanii iubeau polistirenul… nu-i aşa? Şi cât credeţi că a costat toată această mascaradă? Cei care şi-au făcut o casă ştiu că ar fi costat mai puţin de10.000 euro. Răspuns corect pentru că este costul corect. Dar de la costul corect până la preţul “politically correct” te mănâncă primarul. Aşa că lucrarea aceasta, de 10.000 de euro, a ajuns să coste: 100.000 dolari de la Programul Naţiunilor Unite pentru dezvoltare, 1.000.000 lei de la tanti Nuţi Udrea, încă 200.000 lei (fictivi) de la Grup Corint, ceva mărunţiş din alte părţi şi, să nu uităm, 19% TVA plătit de Primăria Alba Iulia. În total, fără să ne chinuim prea mult să socotim, peste 400.000 EURO. Adică de 40 de ori mai mult decât costul real. Bună afacere!
    Dar deja ne-am lungit prea mult şi nu mai avem loc să scriem despre celelalte milioane furate prin Alba Iulia.
    Aşteptăm să se trezească Băsescu din beţie şi să înceapă lupta împotriva corupţiei. S-o înceapă de aici…din Alba Iulia.
    Până se trezeşte, noi o să mai scriem şi partea a treia şi partea a patra…o să scriem despre toate actele de corupţie. Până îşi revine Băsescu din mahmureală, Daniel Morar din visul cu Eliott Ness şi până iese Codruţa Kovesi din baie.
    Până la urmă trebuie să se muncească şi indivizii ăştia de mai sus… nu?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.