Biolabs (I)

Spre deosebire de armele nucleare, care sunt sub o strictă supraveghere internațională, armele biologice sunt mai puțin monitorizate și, în plus, se pot camufla

Biolabs (I)

Spre deosebire de armele nucleare, care sunt sub o strictă supraveghere internațională, armele biologice sunt mai puțin monitorizate și, în plus, se pot camufla

În urmă cu aproape un an, feisbuc decidea că permite răspândirea informațiilor, opiniilor și anchetelor care ar putea duce la concluzia că virusul care a cauzat pandemia este de proveniență artificială, iar nu natural.

Implicația dărâmătoare a acestei decizii de PR este că feisbuc, laolaltă cu toți ceilalți suporți media, a cenzurat și a dezinformat în timpul pandemiei și că cenzura ucide. Imediat după ce feisbuc a făcut acest anunț – oarecum forțat de câteva editoriale pe această temă din WSJ și NYT – a apărut zvonul că virusul ar fi scăpat din laboratorul din Wuhan. Teoria a fost chiar pe masa G7, la un summit din luna mai 2021. Am zis atunci că, dacă se descoperă că virusul a scăpat din laboratorul din Wuhan, China va fi retrimisă în Evul Mediu, prin sancțiunile economice și juridice care ar urmat. Nu a fost să fie pentru că – surpriză nu tocmai surprinzătoare – în acel laborator erau prezenți, ilegal, și partenerii de afaceri ai lui Fauci, precum și cercetători francezi de la Institutul Pasteur. De aceea, sancțiunile aplicate Chinei ar fi precedat, logic, sancțiunilor aplicabile SUA și Franța sau măcar persoanelor fizice implicate. De aceea, în stilul comunist al medierii disputelor dintre privilegiații, feudalii și instituțiile esențiale ale sistemului, s-a pus batista pe țambal.

Zilele acestea, o informație insistentă poluează știrile de război (oricum cenzurate și umplute de dezinformare din ambele părți ale conflictului). Este vorba de laboratoarele biologice secrete americano-ucrainiene. Este vorba de secret biolabs, pe limba lui Fauci.

Cu titlu incidental, să ne reamintim că, alături de armele nucleare și chimice, armele biologice sunt arme de nimicire în masa (ANM, cum le denumeau ofițerii pe vremea când făceam eu armata, în 1989-90). Cu excepția celor două bombe atomice aruncate de americani asupra japonezilor, la Hiroshima și Nagasaki (august – septembrie 1945, la 3 luni de la terminarea războiului cu nemții …), aceste arme de nimicire în masa nu au fost utilizate niciodată, fiind doar arme strategice, de intimidare și descurajare. ANM au fost pilonul principal al războiului rece dintre marile puteri (război rece care tocmai ce a fost reșapat prin invazia Ucrainei de către Putin). Motivul pentru care aceste arme nu sunt utilizate în război este simplu – ele pot distruge populații întregi sau civilizații, iar nu numai soldații și „victimele colaterale” din tabăra inamicului. ANM pot distruge și populația atacatorului – ba chiar întreaga populație a globului. Tema apocalipsei induse de ANM este recurentă în filmele de la Hollywood.

Chiar dacă sunt vechi de peste 60 de ani și chiar dacă o parte din ele au fost dezafectate (teoretic) începând din 1994, armele nucleare sunt acolo unde au fost și înainte de 1989, de un buton roșu aflat în „valiza nucleară” a unor decidenți care pot deveni, în timp, tirani, sau sub impactul riscului de a încăpea pe mâinile unor teroriști. De asemenea, chiar dacă fabricarea lor este interzisă prin legi și tratate globale, și armele biologice există, mai mult sau puțin oficial. Cu toate că nu au fost găsite la Saddam Hussein, și armele chimice există, suspiciunile de utilizare recentă, în războiul civil din Siria, fiind notorii în presa main-stream.

Spre deosebire de armele nucleare, care sunt sub o strictă supraveghere internațională, armele biologice sunt mai puțin monitorizate și, în plus, se pot camufla și dezvolta sub acoperirea unor cercetări științifice medicale, biologice sau genetice. Nu numai companiile private, ci și statele și sistemele lor militare sunt implicate în acest gen de cercetare periculoasă – de exemplu, armata americană are un întreg complex de cercetări avansate în acest domeniu, pe care le finanțează cu bani publici, care se numește DARPA – Defense Advanced Research Projects Agency. Evident, scopurile acestor cercetări militare nu sunt medicale, ci de altă natură. Armele biologice nu numai că nu au fost înghețate în timp, așa cum s-a întâmplat cu armele nucleare, dar chiar s-au dezvoltat într-o asemenea măsură încât au devenit selective, adică apte de a elimina doar populația atacată sau segmentele țintite ale unor populații (după vârstă, gen, culoarea pielii, vârstă, stare de sănătate, rasă etc. – visul eugenic nazist), precum și augmentative, adică apte să confere subiectului căruia i s-au inoculat pre-fabricatele microorganisme capacități trans-umane. Din 2019, Ministerul Britanic al apărării și instituția omoloagă germană s-au angajat într-un proiect comun de cercetare și dezvoltare a hiper-soldatului cu capacități trans-umane, apt nu numai să reziste la atacuri biologice, ci și să își augmenteze capacitățile mortice, rezistența fizică și acuitatea simțurilor dincolo de orice imaginație în legătură cu oamenii normali. Motivația acestui proiect este aceea că „inamicii” au deja asemenea proiecte, pe care le-au și transpus în realitate – deloc ironic, acești inamici sunt, desigur, chinezii și rușii (1).

Cele expuse în episoadele ulterioare sunt atenționări asupra a ceea ce ne-ar putea aștepta în viitorul apropat și seturi de argumente juridice ori bioetice care ar putea identifica soluții și responsabilități ale celor implicați.

(1) https://www.globalresearch.ca/plan-turn-you-genetically-edited-human-cyborg/5770518

Distribuie articolul pe:

26 comentarii

  1. Marea diferenta dintre civilizatiile occidentale si regimurile dictatoriale (ruse si/sau chineze) este libertatea presei, accesul neingradit la informatie. Sunt numeroase cazurile in care in occident au cazut oameni politici, guverne, presedinti (Watergate de exemplu) datorita libertatii presei si accesului la informatie. Daca nu ar fi fost evidente, tragediile de la Cernobal sau cazul submarinului Kursk nu ar fi ajuns niciodata publice. Si in acest conflict pe care rusii nici macar nu au demnitatea sa il numeasca razboi se intampla la fel. In timp ce lumea libera este invadata de informatii de la fata locului, populatiei Rusiei ii este interzis accesul la acestea. Sa fie rusnacii atat de sensibili iar „tatucul” Putin sa ii protejeze in acest fel? Sau mai degraba ii este frica lui Putin de reactia propriului popor daca acesta ar fi informat corect de felul in care au loc aceste „operatiuni speciale”? Asta arata gradul de incredere pe care Putin il are in propriul popor. Nu spun ca nici de partea cealalta nu sunt „cosmetizate” unele informatii dar diferenta este enorma.
    Cat despre cinstea si cuvantul rusului sa americanului…. sa ne amintim ca Putin si portavocea lui spuneau ca nu au de gand sa atace Ucraina. Ce valoare poate avea orice tratat semnat cu Rusia, cand s-a vazut clar ca Rusia nu le respecta pe cele pe care le-a semnat. Exemplu? 1994, Budapesta, Memorandum on Security Assurances – semnat de cele 3 mari puteri nucleare Rusia, SUA si Marea Britanie prin care se interzicea ca cele 3 semnatare sa ameninte, sa foloseasca forta militara sau presiuni economice impotriva tarilor care au renuntat la armele nucleare: Ucraina, Kazahstan, Belarus. La vremea respectiva, Ucraina era reticenta in a semna tratatul si renunta la armele nucleare. Acum intelegem de ce. Daca le-ar mai fi avut, poate ca Putin nu i-ar mai fi atacat sau s-ar fi putut ca ucrainienii, in disperare de cauza sa le foloseasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.