Biolabs (II)

Tehnologiile de editare, modificare, alterare sau de manipulare genetică pot fi cauze generatoare ale unor daune efective. În pandemie, efectele adverse ale acestor experimente acumulate până acum sunt semnificative, iar uneori fatale. În plus, aceste tehnologii prezintă un risc ridicat de afectare a genomului uman sau a amprentei genetice a individului. Temerea față de aceste tehnologii a mobilizat nu numai comunitatea științifică, juridică, etică și politică din anii 1966 și 1998, când au fost emise Pactul international privitor la drepturilor civile și politice și, respectiv, Convenția de la Oviedo, ci și comunitatea contemporană care, așa cum rezultă din recomandările OMS din 8 noiembrie 2019 și, respectiv, 12 iulie 2021, au dat glas îngrijorării față de consecințele negative, imprevizibile, ale acestor tehnologii de „editare a genomului uman”, precum și dilemelor etice care le înconjoară. Un Comitet special interdisciplinar, dedicat acestor riscuri și dileme, s-a constituit în scopul gestionării acestor riscuri, în decembrie 2018, funcționând în cadrul OMS (1).

Temerea OMS este justificată mai ales din perspectiva teoriilor la limita SF-ului, a metodelor elucubrante, a experimentelor nebunești și a patentelor care le protejează (acordându-le drepturi de proprietate intelectuală) din domeniul geneticii și virusologiei. Din aceste teorii, experimente și proceduri care implică manipularea genetică se obțin câștiguri financiare enorme, în ciuda interdicției impuse de Convenția de la Oviedo de comercializa corpul uman, părți din acesta sau fluide ale acestuia. Așadar există motivația pecuniară a declanșarii și a continuării acestor experimente, de unde importanța capitală a unei decizii a justiției de stopare a lor.

Genetica, de exemplu, a mers atât de departe încât a ajuns să creeze, la propriu, ADN artificial, pe baza căruia s-au sintetizat celule de șoarece. S-a întâmplat în 2017, la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie) și la Institutul J. Craig Venter (Maryland, SUA). În același an s-au realizat celule hibrid om-animal, iar anunțul “minunatei” realizări s-a făcut în uralele comunității științifice (2).

De vreme ce, în ciuda interdicției din protocolul adițional la Convenția de la Geneva, calea către clonarea umană este acum larg deschisă, cel puțin din punct de vedere tehnologic, doar impedimentele bioetice mai pot stopa acest continuu atentat la integritatea genomului uman. Clonele umane vor avea, cel mai probabil, un statut juridic inferior persoanei umane, de vreme ce li se vor putea recolta organe fără consimțământul lor și fără teama de a le răni sau ucide, în interesul “superior” al sănătății publice, dar vor trebui să fie, totuși, încadrate în istorie, ca ființe care nu întru totul diferite de homo sapiens. Pur și simplu, CEDO și celelalte instrumente juridice internaționale referitoare la drepturile omului vor trebui modificate, pentru a declara ca fundamental și inviolabil dreptul la identitatea genomului uman.

În experimentele de genetică și biotehnologie se utilizează un procedeu tehnic, denumit gain of function, prin care caracteristicile și efectele naturale ale unui virus sunt amplificate, alterate, înlocuite sau „îmbunătățite” pentru a servi scopurilor experimentelor. Procedura gain of function poate fi utilizată în manipularea oricărei vietăți sau chiar a unui organism – virus, bacterie, ciupercă, insectă, pasăre, pește, cobai etc., supus unor experimente de laborator (3). Cel mai cunoscut astfel de experiment de manipulare genetică este cel efectuat asupra musculiței de oțet (drosophila melanogaster) în urmă cu mai mult de 100 de ani.

Procedura de manipulare genetică denumita gain of function antrenează riscuri:

(i) de biosiguranță, adică de scăpări accidentale din laborator sau depozit a agentului patogen, populația fiind direct expusă infectării,

(ii) de biosecuritate, adică de răspândire intenționată a agentului patogen în populație, precum și

(iii) de bioetică, adică de alterare a amprentei genetice și a genomului uman, eugenie, discriminare pe criterii de avere, rasă, conștiință, religie, vărstă etc. și reificare a corpului uman, adică de transformarea persoanei în lucru, în marfă sau produs, care are un preț în bani și o expresie statistică.

În privința riscului de biosecuritate, vom observa că armele biologice pot deveni selective, cu ajutorul geneticii și, în special, al procedurii gain of function, putând fi concepute pentru a elimina doar părți ale populației, doar populația din anumite zone geografice, doar excesul de populație a planetei, doar anumite categorii populaționale (bătrâni, excluși social, minorități rasiale sau religioase) etc. Prin crearea unor super-viruși și, concomitent, a antidotului eficient contra acestora, se pot declanșa epidemii, fatale pentru toți cei cărora nu li s-a inoculat antidotul, dar inofensive în privința celor protejați de antidot.

Procedura gain of function poate să transforme o vietate sau un organism într-un instrument de vindecare a unei maladii, de facilitare a unui transplant sau de potențare a efectelor unui vaccin, dar poate și să facă o vietate mai letală (4).

Rezultatul aplicării procedurii gain of function asupra unui virus este un super-virus, care nu există în natură, și care are un „comportament” imprevizibil și incontrolabil, fiind extrem de periculos în lipsa unor antidoturi. De aceea, scăparea din laborator a unor asemenea super-viruși este extrem de gravă, întrucât antrenează riscuri de afectare a unor mase mari de populații, atât la nivel simptomatic (boală), cât și la nivel biologic (amprentă genetică). Dincolo de aceste riscuri, oricum ridicate, acești super-viruși conțin și riscul de utilizare teroristă sau de transformare în armă biologică selectivă.

(1) https://www.who.int/publications/i/item/9789240030381?fbclid=IwAR1bfVDXql6bwEZOYjNx4rXMypctrHruv87DcT3yIybwGUzIio9bDG1cmUo

(2) A se vedea, pentru acest entuziasm nebunesc de magician–genetician, un articol din New York Times, cu ocazia solicitării de autorizare a unuia dintre primele experimente de hibridizare de pe teritoriul SUA, respectiv, celula mixtă om-șoarece. https://www.nytimes.com/2002/11/27/us/stem-cell-mixing-may-form-a-human-mouse-hybrid.html?fbclid=IwAR2UbJ_AaaukgIZCYZZYm6gTzNDZM1JGOMgGy92tagbMVm5ZGFBhW81LQWc

(3) Pentru aceste utilizări uluitoare, șocante, ale manipulării genetice prin acest procedeu, a se vedea: http://www.virology.ws/2021/09/09/gain-of-function-explained/;

(4) Procedura se utilizează, de exemplu:

(i) în cazul virușilor bacteriofagi,

(ii) în cazul virușilor-cărăuși ai genelor clonate, gene menite a umple locul „liber” sau a înlocui gena nefuncțională din structura de ADN a pacientului cu maladie genetică,

(iii) în cazul îmbunătățirii genetice a unor organe de animal transplantabile la om,

(iv) în cazul unor vaccinuri cu manipulare genetică sau

(v) în combinarea unor secvențe de ADN, prelevate de la mai multe organisme diferite, pentru a crea gene sau proteine himerice, în scopul modificării genomului unui organism.