La articolul publicat ieri pe VoxPublica (”Ponta, Gitenstein, Roșia Montană, catastrofa și investitorii străini. Și un mesaj pentru un membru al Comisiei Speciale: migdalele îi otrăvesc doar pe proști!”) m-am trezit cu un comentariu semnat ”Blanculescu”. În back, adresa de mail asumată de comentator este dan@blanculescu.ro, aceeași cu adresa pe care consilierul premierului Victor Ponta și unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai RMGC, Ionel Blănculescu, și-o asumă pe blogul personal. Care este conținutul comentariului:
”Domnule Gotiu,
Va rog sa nu-mi mai pronuntati si inserati numele in analizele dvs ratate, sunt privat, nu sunt angajat la stat, ceea ce poate v-ar permite sa ma pomeniti!
Nu de alta, insa tot ce atingeti se vestejeste si chiar nu as vrea sa-mi afectati literele din compozitia numelui asa dupa cum afectati masiv mediul investitional din Romania, blocand crearea de locuri de munca indiferent de ce fel de proiect vorbim.
Si pentru buna dvs informare, nu eu i-am facut teroristi pe oamenii din piata, care protestau, ci un redactor de la dcnews, caruia i-a placut un anume titlu, la care eu nu am avut niciun fel de aport, dimpotriva m-a afectat, coborand nivelul comentariului si atragand diverse dejectii mentale, din partea unora ca dvs.
Sper sa respectati aceasta norma de bun simt, de a nu mai vorbi despre mine, fara permisiunea mea (s.a.), asa dupa cum nu cred ca ati constatat ca v-am pomenit vreodata, ca ucigas in serie si partas la un adevarat genocid a tot ce inseamna investitie in Romania, locuri de munca etc.,cu toate ca de multe ori as fi facut-o.
Blanculescu”
Până la urmă, are mai puțină importanță dacă Blănculescu – comentatorul este aceeași persoană cu Blănculescu – consilierul lui Victor Ponta. Chiar dacă am convingerea fermă și există indicii clare (de la adresa de mail la tonul discursului) că este vorba de aceeași persoană. Câteva lucruri rămân neschimbate, indiferent de acest aspect:
1. Ionel Blănculescu este consilier al premierului României. Acest fapt este de notorietate publică și nu cunosc vreo dezicere (sau infirmare) de acest statut. La fel cum sunt de notorietate publică intervențiile în favoarea proiectului minier al RMGC de la Roșia Montană. Cu ”argumente” pe care le regăsim și în discursul RMGC, dar și în al lui Victor Ponta (și nu este singurul în această postură – Mirel Palada a urmat același traseu: susținere pentru RMGC, urmată de includerea în sfera intimă a sfătuitorilor premierului).
2. Nu este nicio exagerare în titlul celor de la DCNews. În textul interviului (preluat cu același titlu și pe blogul lui Ionel Blănculescu), se arată expres: ”Nici când sunt cu pistolul la tâmplă, americanii nu negociază cu teroriștii, pentru a nu crea un precedent, care ar escalada cererile acestora, a declarat Blănculescu”. Iar trimiterea este cât se poate de expresă la protestatarii care solicită blocarea legii speciale pentru Roșia Montană și a proiectului minier. Mesajul lui Ionel Blănculescu este structurat pe trei niveluri de adresabilitate:
– către publicul larg : încercând să inducă o temere generalizată față de iminența unei crize economice (și, implicit, să ofere o scuză avant la portes pentru un eșec al ”programului” de guvernare);
– către investitorii străini (o parte dintre ei) : pentru a susține, la nivel de lobby politic și diplomatic interesele afacerii lui Gabriel Resources de la Roșia Montană (pentru ”a nu crea un precedent, care ar escalada cererile” protestatarilor);
– către Victor Pona: sugerându-i o direcție de discurs (pe care, de altfel, premierul a și preluat-o deja în celebra deja declarație pentru Reuters cu ”catastrofa”).
Nu mai insist acum asupra inconsistenței acestor mesaje. Constat doar lipsa totală de responsabilitate a premierului României care își însușește asemenea ”analize” partizane, care, pe de o parte, îl pun în situații penibile (ceea ce, totuși, e problema personală a lui Victor Ponta) și, pe de altă parte, influențează decizii politice majore (ceea ce reprezintă problema noastră, a tuturor).
3. În fine. Fac o promisiune fermă: nimeni și nimic nu mă va opri să-i popularizez numele lui Blănculescu și a tuturor celorlalți ”cianuriști” de seamă ai României. Pentru asta nu am nevoie de ”permisiunea” cuiva (să nu vă faceți iluzii, nu e Blănculescu primul care a încercat să mă oprească să scriu despre Roșia Montană și despre ”cianuriști”). Dimpotrivă, voi face toate demersurile jurnalistice posibile ca numele tuturor susținătorilor proiectului minier de la Roșia Montană să fie cât mai cunoscute (fie că e vorba de parlamentari, primari, consilieri, membri ai unor comisii mai mult sau mai puțin speciale, mai mult sau mai puțin politice și/sau de specialitate, publicitari, lobbyști etc.). Dacă sunt într-atât de convinși de ”beneficiile” acestui proiect pentru România, toți domnii, doamnele și domnișoarele în discuție vor trebui să-mi mulțumească: ar fi o recunoaștere a meritelor lor!
Un efort special voi depune pentru a le face cunoscute numele în Munții Apuseni. Printre zecile de mii de moți care riscă să rămână fără locuri de muncă și surse de venit din agricultură, prelucrarea lemnului și turismdacă proiectul de la Roșia Montană va porni. Pentru a fi sigur că, la nevoie, vor ști cui să le ”mulțumească”.
Sursa: voxpublica.realitatea.net