EXPLAINER | De ce a murit un om lovit de un bolovan pe Valea Oltului? Cine răspunde, cine și când poate interveni și de ce spune CNAIR că are mâinile legate

Moartea unui șofer lovit de un bolovan desprins de pe versant, marți, pe Valea Oltului, ridică o întrebare gravă: cum este posibil ca o piatră să cadă peste o mașină într-o zonă declarată de autorități sigură? Nici măcar nu erau marcaje de căderi pietre, tocmai pentru că, susține CNAIR, în zona respectivă nu căzuseră niciodată pietre.

Directorul de comunicare al CNAIR, Alin Șerbănescu, anunță că incidentul este fără precedent pentru acel sector de drum. El explică, într-un interviu acordat Cotidianul, unde se opresc atribuțiile Companiei de Drumuri, unde încep cele ale Ministerului Mediului și de ce, în actualele condiții, autoritățile nu pot elimina complet riscul.

De unde a venit bolovanul de pe Valea Oltului

Potrivit lui Șerbănescu, bolovanul nu s-a desprins din zona administrată de CNAIR și nici de pe un perete stâncos aflat lângă șosea. „Nu știm exact. A venit din pădure, de sus, de pe versant.”

Acesta spune că, din primele observații, piatra a coborât de la o înălțime foarte mare.

„Din ce am văzut noi, ca dinamică, având în vedere traiectoria, piatra a venit de la o înălțime mare, peste 50 de metri, după calculele mele. N-a lovit versantul din apropiere ca să cadă lângă drum, pe prima bandă, efectiv a sărit și a ajuns pe a doua bandă.”

Roca a ajuns practic prin aer deasupra carosabilului. „Nu a trecut strada propriu-zis. A fost în aer. E clar că înălțimea a fost mare, viteza cu care a venit a fost mare.”

De ce s-a desprins piatra

În acest moment, CNAIR spune că nu există o explicație certă. Șerbănescu enumeră mai multe ipoteze.

„Poate s-a dezrădăcinat un copac și a antrenat piatra care era prinsă de rădăcini, poate un animal a trecut pe acolo și a dislocat-o. Sunt multe variante posibile, dar până nu avem rezultatul anchetei nu putem ști.”

Posibilitatea ca lucrările la autostrada Sibiu–Pitești să fi produs vibrații este exclusă, susține purtătorul de cuvânt al CNAIR. „Nu se lucrează sus, în munte, pe zona aceea.”

De ce tronsonul de drum de pe Valea Oltului era considerat sigur

Șerbănescu afirmă că experții nu au identificat acel sector ca fiind unul cu risc de căderi de pietre.

„În zona respectivă nu a existat niciodată cădere de pietre. Teoretic, pădurea ar fi trebuit să rețină piatra. Nici experții care au venit n-au considerat necesar, fiind zonă împădurită.”

Tocmai pentru că zona era considerată sigură, nu existau indicatoare privind căderea pietrelor. „Probabil vom monta și acolo un semn, în urma acestui eveniment.”

Ce poate face și ce nu poate face CNAIR în privința pietrelor care cad din munți pe Valea Oltului

Una dintre principalele explicații oferite de reprezentantul CNAIR este că instituția administrează doar o porțiune limitată a versantului.

„Avem voie să administrăm până la cinci metri înălțime. În acea zonă există deja lucrări de protecție. Noi avem deja zid de sprijin acolo. Din punctul de vedere al administratorului, am făcut ce ținea de noi.”

Pentru zonele stâncoase, CNAIR poate monta plase de protecție, dar numai cu avize. „Ne putem duce până la 50 de metri cu plasele, dar cu aviz de la Ministerul Mediului.” Problema apare însă în pădure.

De ce nu pot fi montate plase de protecție în pădurile României

Șerbănescu spune că montarea plaselor într-o zonă împădurită presupune intervenții incompatibile cu actualele reguli de mediu.

„Pentru a monta plase trebuie să te ancorezi undeva, iar pentru asta trebuie să defrișezi și să cureți stratul vegetal, ca să ajungi la stâncă.”

El explică faptul că nu poate fi montată o plasă printre copaci. „Nu poți îmbrăca versantul în plasă decât dacă defrișezi toată pădurea.”

Ar exista totuși o variantă folosită și în alte țări. „Ori îmbraci versantul cu plasă, ori vii cu bariere de retenție.” În opinia sa, barierele de retenție ar putea fi montate inclusiv în pădure.

„Cel mai indicat ar fi ca Ministerul Mediului să vină, în colaborare cu noi, cu un proiect de montare a barierelor de retenție, o dată în pădure și a doua oară la poale, chiar deasupra zidului nostru de sprijin.”

Cine poate rezolva problema pietrelor care cad de pe versanți

Șerbănescu spune că soluția nu poate veni doar de la CNAIR. „Mai departe, pe versant și prin pădure, nu mai ține de noi, ci de Ministerul Mediului.” Acesta afirmă că Ministerul Mediului ar trebui să inițieze un proiect comun cu CNAIR.

„Aștept să vină Ministerul Mediului sau agențiile din subordine și să spună: «uite ce propunem noi». Dacă ne așezăm la masă, putem găsi soluții de compromis care să servească și natura, și siguranța cetățenilor.”

Cine răspunde pentru tragedia de pe Valea Oltului

Întrebat dacă CNAIR va despăgubi familia victimei, Șerbănescu spune că răspunsul îl va da ancheta. El susține că prejudiciul nu a fost provocat de infrastructura rutieră.

Întrebat dacă ancheta ar putea indica responsabilitatea Ministerului Mediului, răspunde prudent. „E posibil. Nu vreau să vin cu scenarii.”

„Stăm cu sabia lui Damocles deasupra capului”

Reprezentantul CNAIR afirmă că actuala împărțire a responsabilităților îi lasă pe administratorii drumului fără posibilitatea de a interveni.

„La ora actuală, noi stăm toți cu sabia lui Damocles deasupra capului. Neavând niciun drept să intervenim acolo, nu putem garanta siguranța, dar nici nu putem accepta să ne pice piatra în cap încă o dată. Practic, pe drumul meu au murit oameni.”

Când ar putea fi eliminat riscul

Pe sectoarele unde există deja contracte de protecție, lucrările sunt în desfășurare, spune purtătorul de cuvânt al CNAIR. Pe tronsonul administrat de Regionala Brașov au fost montați deja 9,5 kilometri de plase din totalul de 13,6 kilometri. Iar pe tronsonul Craiova au fost montați 14,2 kilometri, urmând încă șase kilometri. Finalizarea contractului este estimată pentru august 2027.

Șerbănescu avertizează însă că nici după montarea tuturor plaselor riscul nu poate fi eliminat complet. „Bolovani pot să pice oricând. E totuși vorba de munte, n-ai cum să controlezi 100% ce se întâmplă acolo.”

Modelul din Austria și Italia

Șerbănescu amintește de exemplul altor state care au găsit deja soluții pentru astfel de situații.

„Am văzut în Austria, în Italia și în Canada. Pe zonele astea de versanți sunt plase inclusiv în pădure. Se poate face și în pădure, respectând traseele animalelor și creșterea plantelor și copacilor.”

În opinia sa, România trebuie să ajungă la un compromis între protecția mediului și siguranța oamenilor.

„Obiectivul principal este bunăstarea și siguranța omului. Trebuie să găsim un compromis, nu să tot repetăm «normele de mediu», fără soluții.”