Catedrala Mîntuirii Neamului, pe dedesubt

După ce am ratat toate evenimentele desfășurate la Catedrala Mîntuirii Neamului (Vizita Papei, sfințirea picturii), am primit o invitație să mă alătur unui grup de vizitatori (și turiști curioși și credincioși) la o vizită prin marele lăcaș bisericesc al României, cel de copleșitoare dimensiuni. Nu intenționez să pun în discuție importanța sau semnificația. Sunt prea mic și necunoscător. Dar nu mă pot preface că n-am văzut.

La Catedrala Mîntuirii Neamului încă se lucra din greu la partea decorativă. Mulți pereți acoperiți de schele. Se mai lucra la montajul de imagine rituală confecționată din mozaic. Adică pictura care fusese sfințită și care pe alocuri nu există nici acum. Șantier în toată regula. Pe jos apă peste tot care să mai domolească praful.

Etajul inferior, unde ar trebui să fie amenajat o altă biserică pentru serviciile diurne în dimensiuni ceva mai mici, totul era neamenajat. Se află doar în faza betoanelor decofrate. Cu un muncitor îngăduitor am coborît și mai jos. Alte spații cu diverse destinații rămase tot la faza de betoane decofrate. Aproape încă o jumătate de edificiu departe de a fi terminat.

Pentru o clipă m-a fulgerat gîndul la epopeea Sagrada Familia. Apoi, cu mintea mea de credincios neinițiat într-ale construcției de edificii de cult, am zis că mai durează cîțiva ani. Trei sau patru, dacă nu opt sau zece. Asta sunt obligat să o scriu. Imaginile luate cu telefonul ar putea fi o DOVADĂ. Celelalte țin de eternitate.