Bosnia-Herţegovina, un stat eşuat la porţile NATO

Miniştrii de Externe din statele NATO, reuniţi la Tallin, în Estonia, au decis să deschidă drumul Bosniei-Herţegovina către statutul de membru al Alianţei. Fosta republică iugoslavă a primit aşa-numitul Plan de Acţiuni pentru Aderare (MAP). “Bosniei-Herţegovina i-a fost oferit MAP-ul, însă cu anumite condiţii clare legate de implementare sa”, a declarat James Apathurai, purtătorul de cuvânt al NATO. Principala condiţie este trecerea în proprietatea statului şi în folosinţa Ministerului Apărării a tuturor bunurilor care sunt folosite în scopul apărării. Acesta este criteriul fără îndeplinirea căruia MAP nu va fi iniţiat, a spus Apathurai. Autorităţile de la Sarajevo vor trebui să continue şi programul de distrugere a surplusului de arme şi muniţie rămas în urma războiului din 1992-1995.

Bosnia a cerut MAP-ul în octombrie 2009, însă statele NATO au considerat atunci că ţara nu a realizat suficiente reforme. După numai jumătate de an, NATO a decis să-şi deschidă porţile către o ţară pe care publicaţii americane şi europene o consideră un “stat eşuat” în inima Balcanilor, împărţit în Republica Srpska, cu tendinţe separatiste, şi Federaţia Bosnia şi Herţegovina, formată din musulmani şi croaţi, minorităţi care împart o preşedinţie formată din trei persoane, cu un mandat de patru ani. De altfel, decizia NATO a fost “întâmpinată” la Sarajevo cu bătăi între veteranii războiului din 1992-1995 şi poliţie. Poliţiştii au avut de înfruntat şi suporteri ai unei echipe locale de fotbal, nemulţumiţi de egalul în meciul contra unei echipe din zona croată a ţării.

Guvernul a fost incapabil să stea pe propriile picioare de la sfârşitul războiului, marcat prin acordurile de la Dayton, din 1995, scria, în urmă cu câteva luni, revista “Newseek”, care oferea cifre revelatoare despre situaţia Bosniei. Ajutorul internaţional oferit în perioada 1996-2007 a fost de 14 miliarde de dolari, mai mult decât s-a cheltuit pentru reconstrucţia Germaniei şi a Japoniei după Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, ţara rămâne în ruină, cu o rată a şomajului de 41,6% şi o contracţie economică de 3% în 2009. În Bosnia există 500.000 de arme deţinute ilegal, una la opt locuitori, iar unul dintre oficialii însărcinaţi cu combaterea criminalităţii a fost arestat în Croaţia sub acuzaţia de trafic de arme. Aproape 100% dintre bosniaci consideră ca fenomenul corupţiei este unul endemic, potrivit Băncii Mondiale.

Potrivit unui studiu al Consiliului European pentru Relaţii Externe, “Bosnia-Herţegovina şi Kosovo nu au capitalul uman şi instituţional necesar pentru a implementa măcar jumătate din procesul unor eventuale acorduri de asociere la UE, în următorii zece ani”. Misiunea de Poliţie a UE în Bosnia (EUPM) şi cea militară, ALTHEA, nu au reuşit să imprime o alta dinamică statului. La nivel instituţional, neclaritatea domneşte în Bosnia-Herţegovina. Ţara este condusă de instituţia Înaltului Reprezentant ONU, fapt de care profită politicienii locali, pentru a scăpa de responsabilităţi. Înaltul Reprezentant poate demite oficiali bosniaci aleşi sau numiţi.