Bucureștiul de altădată: Imagini care au surprins orașul înainte de marile transformări

De la Carol Popp de Szathmári la Andrei Pandele, de la Franz Duschek la Iosif Berman, de la Nicolae Ionescu la comunitățile foto contemporane, Bucureștiul a fost documentat de oameni care au apăsat pe declanșator cu intuiția că orașul din fața lor se schimba mai repede decât propria lui memorie, potrivit bucuresti.ro.

Carol Popp de Szathmári, omul cu trepied

În istoria vizuală a Capitalei, Szathmári rămâne legat de unele dintre cele mai valoroase imagini ale Bucureștiului din secolul al XIX-lea.

Pictor, grafician, acuarelist și fotograf, Carol Popp de Szathmári s-a născut la Cluj, în 1812, și stabilit la București. El a devenit una dintre figurile decisive ale începuturilor fotografiei românești.

Este considerat, de asemenea, unul dintre pionierii fotografiei de război datorită imaginilor realizate în contextul Războiului Crimeii, când a fotografiat militari și scene legate de confruntările din zona Dunării.

Fără fotografiile sale, multe repere ale secolului al XIX-lea ar fi rămas simple descrieri în cărți.

După Szathmári, fotograrful ceh Franz Duschek aduce o altă etapă a fotografiei urbane bucureștene.

Născut în 1820, el a locuit la București între 1862 și 1883 și datorită lui  Bucureștiul a căpătat o imagine mai socială: doamnele și domnii, militarii, dar și  copiii îmbrăcați solemn, pe fundal de capitală modernă, cu ambiții, uniforme, pălării, redingote.

Galeria este completată de Franz Mandy, una dintre figurile importante ale fotografiei bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Născut la 1846, după unele surse, 1848,  după altele, Budapesta este locul nașterii sale.

Mandy a fost fotograf al Casei Regale și conform Photo Historia, în 1878 Mandy s-a bucurat de obținerea titlului de „Fotograf al Curtei Domnesci”, urmat de cel de „Fotograf al MSA Doamnei”, mai exact fotograful particular al Reginei Elisabeta.

Nicolae Ionescu (1903–1975)

este prezentat de Muzeul Municipiului București drept un adevărat cronicar  al perioadei interbelice.

El și-a început activitatea ca fotograf al Serviciului Fotografic al Armatei Regale, având o pasiune pentru fotografii realizate atât în Capitală cât și în țară.

A lucrat apoi o vreme la Paris, apoi  întors în România și s-a angajat la Imprimeria Națională, dar pe timp de vară, două luni, era lăsat să fotografieze. A trecut prin perioade tumultuoase în anii 40, iar după venirea comuniștilor la putere și-a continuat, cu greu, munca de fotograf.

Iosif Berman

s-a născut la Burdujeni, în 1890, după unele surse, în 1892, după altele, și a murit la București în 1941.

A fotografiat Bucureștiul, lumea rurală, Casa Regală și campaniile sociologice coordonate de Dimitrie Gusti și a lucrat pentru publicații interbelice importante.

Muzeul Bucovinei îl prezintă ca  fotoreporter la ”Adevărul” și ”Dimineața„, fotograf oficial al Casei Regale, dar și colaborator al Școlii Sociologice a lui Dimitrie Gusti. Fotografii ale sale au apărut inclusiv în National Geographic.

Muzeul Municipiului București îl prezintă pe Aurel Bauh, 1900–1964, ca fotograf format în Franța, activ apoi la București, unde și-a deschis atelier. Sursele dedicate istoriei fotografiei îl leagă de un mod modern de a privi orașul, atent la formă, lumină, arhitectură și compoziție.

În 1957 apare albumul „București”, cu fotografii de Aurel Bauh, publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, cu prefață de Tudor Arghezi.

Andrei Pandele (n. 1945), arhitect și fotograf

este una dintre cele mai cunoscute figuri ale documentării fotografice a demolărilor comuniste.

Potrivit Humanitas, Pandele este un arhitect care a predat cursuri despre fotografie și arhitectură la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, iar Scena9 spune  că, înainte de 1989, a strecurat printre cadrele sale fotografii ale distrugerilor urbane, printate abia după Revoluție.

Munca lui este legată de documentarea Bucureștiului distrus de sistematizarea comunistă, inclusiv de zona Uranus și de demolarea unor repere precum Spitalul Brâncovenesc.

După 1989, fotografia urbană se democratizează. Apar proiecte personale, comunități, tururi, expoziții, arhive online. Andrei Bîrsan și Asociația „Bucureștiul meu drag” ocupă un loc important în această nouă etapă.

Cunoscut prin proiectul „București Optimist”, Cristian Vasile aduce o perspectivă complementară. Red Bull România a prezentat „București Optimist” drept unul dintre cele mai iubite proiecte foto din România.

Bucureștiul a pierdut cartiere întregi, monumente, spitale istorice, mănăstiri, cinematografe, ateliere, grădini, fațade și străzi cu nume care azi par extrase dintr-un roman.

Uranus, Izvor–Mihai Vodă, porțiuni din Antim și Rahova, Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, vechi trasee comerciale și mahalale cu identitate proprie formează o hartă a absențelor.

UAUIM consemnează existența unor documentări dedicate zonelor și clădirilor demolate, inclusiv volumul „București demolat: arhive neoficiale de imagine: 1985”.