Montreal: Prin 2589, Capitaliștii au cerut o întrevedere publică la care să participe Socialiștii cu toți sateliții lor, ecologiștii, popularii, liberalii, democrații, republicanii, tradiționaliștii, APR-știi, UNPR-iștii, PNG-iștii, MKP-iștii, BON-iștii, QIN-iștii și așa mai departe. Transnaționalele s-au arătat gata să încheie un armistițiu de o mie de ani dacă Socialiștii renunțau la doctrina leninistă că statul e o bună vacă de muls pentru toți puturoșii, golanii, șmenarii, parveniții, șmecherii și pierde-vară. Bineînțeles că ideea asta n-a avut ecou așa că suntem în continuare plin război.
București: Pe la șase seara, pesedistul Vasile al Eufrosinei se jură că n-o să iasă cumva în larg. La nouă şi un sfert, penelistul Ion al lui Moraru se duce să bea un păhărel cu uneperistul Petre al lui Ochenatu la Mistreţul de argint. Toader al lui Cocârț bate cu pumnul în tejghea şi vorbeşte în gura mare şi nu-1 crede pe Vasile al Eufrosinei că împarte apele mării când porneşte în larg. Nici useristul Traian al lui Vascan nu-1 crede pe bravul Petre al lui Ochenatu pe cuvânt. Bebe al lui Răducanu, fără de partid, cântă la saxofon. Are numărul lui în fiecare zi la Mistreţul de argint. Mesenii se îngrămădesc să-l vadă. Îi aruncă părăluţe verzulii la picioare. Saxofonistul le strânge cu grijă şi le bagă în sutienul unei chelnerițe.
Paris: Cândva l-am văzut pe regele Carol I, cel mai iubit dintre pământeni, plimbându-se gânditor printre butoaiele cu bere aduse din Olanda, în centrul Parisului. Majestatea sa era adâncită în gânduri despre viitorul patriei noastre. Nici n-am îndrăznit să-1 tulbur. Un fochist de pe Rechinul turbat mi-a spus că am avut vedenii. Chiar mi-a tras în nas un pumn de-am văzut stele verzi. Nu m-am dus la medicul legist, hotărât să-mi fac dreptate singur. Dar supărarea mi-a trecut şi, dacă ţin minte bine, prin toamnă m-am dus şi eu cu corăbiile lungi să prindem cai de mare dincolo de Cercul Polar. În anul ăla PSD-ul a fuzionat cu PNL-ul și s-au schimbat polii magnetici.
Moscova: A plouat în draci, pe 10 mai, de dimineață și până seara, de-au închis Metroul, Teatrul Național, Parlamentul, Guvernul, Piața Chibrit, Banca Națională și Grădina Zoologică. Apoi s-a auzit că s-a scufundat sub ape Brașovul, Londra, Cairo, întregul Iași, jumătate din Argentina, un sfert din Rusia, Berlinul nu se mai zărește.
Constanța: S-au înființat pe Autostrada Soarelui câteva mii de posturi hologramatice, la care te poți conecta prin smartphone, de unde ai tu chef. E un progrămel pe MagazinePlay, îl poți găsi cu ușurință, e gratis, de altfel. Poți să programezi orice execuție vrei tu, adică poți să-l execuți virtual pe politicianul cutare sau pe politicianul cutare și, când te duci pe litoral, în concediu sau de Paște sau de 1 Mai, poți vedea execuția life, pe Autostrada Soarelui, într-unul din posturile hologramatice pe care l-ai ales. Bineînțeles că nu moare nimeni cu adevărat, dar te mai răcorești un pic să-l vezi pe tipul acela, care a fost președinte PSD, cum rămâne fără cap sub ghilotina virtuală sau pe tipul acela, care a condus PDL, cum cade lat, bine căptușit cu gloanțe virtuale ca la Mărășești.
@Victor Socolovici: Arăt eu a om supărat?! Ceea ce nu înțelege multă lume e că Literatura din Epoca De Hârtie și-a dat duhul. La fel și scriitorii și cititorii din Epoca de Hârtie. Prin urmare trăim într-o altă ipostază. Cititorul nu mai e mai cu moț și nici scriitorul. Ba mai mult, cititorii care semnează cu pseudonim cad într-o eroare ridicolă. Anume că este iluzoriu să te ascunzi când drenajul informativ al Realității Virtuale e la îndemâna oricui. Ceea ce nu înțelege lumea este că eu nu mai sunt un scriitor de hârtie. De fundul meu se țin mii de navigatori digitali din toată lumea. Căutați pe Net, veți găsi informațiile necesare. Comportamentele și textele specifice Epocii de Hârtie sunt expirate. Așa că fiind toți navigatori, la fel de egali în Realitatea Virtuală, trebuie să ne asumăm diverse riscuri. Adică, eu ca scriitor, fiind ca și tine cititor, un navigator cu drepturi egale, atunci pot să-mi afirm unicitatea. Cei care au nevoie de proptele imaginare fac o eroare de fond. Nu e prima oară când articulez astfel de derapaje ridicole. Este loc pentru toată lumea în Realitatea Virtuală. Recitiți textele mele publicate aici la Cotidianul sau aiurea prin lume și veți remarca: fluiditatea, interschimbabilitatea, iluzia rezonanței, mișcării și dinamicii.