„Iată o veste cu adevărat extraordinară.” – cu aceste cuvinte îşi începe articolul din oficiosul Evenimentul zilei de azi domnul Vladimir Tismăneanu. Sub un titlu, totuşi, care sfidează starea de lucruri dar şi sentimentele dominante ale zilei: Victoria memoriei: Comemorarea victimelor regimurilor fascist şi comunist a devenit lege în România
Dincolo de tonul strident triumfalist, îmi doresc o clipă senină înconjurat cum sunt de un cer tot mai întunecat. Este vorba despre adoptarea (cu o lună în urmă!) a unei legi „iniţiată de IICCMER” în conformitate cu „propunerile din Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste asumate de Preşedintele ţării în discursul din 18 decembrie 2006” şi în armonie cu Declaraţia de la Praga privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, din 3 iunie 2008. Iată textul legii:
LEGE Nr. 198 din 7 noiembrie 2011 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 799 din 11 noiembrie 2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
(1) Se declară ziua de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.
(2) Se declară ziua de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.
ART. 2
Parlamentul României, Guvernul României, autorităţile publice centrale şi locale vor organiza activităţi festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Nu pot decît să salut importanţa simbolică a unei asemenea legi. Dar, ceea ce urmează, în comentariul Directorului ştiinţific al IICCMER e de natură să mă îngrijoreze. Trec peste un anumit tip de umor negru involuntar, generat, probabil, de graba (totuşi, după o lună!) de a anunţa ţării o asemenea „victorie”! (Necesară, înţeleg, după înfrîngerea de la CEDO.) Dar, cînd citesc: „Graţie acestei legi, calendarul cetăţenilor României se îmbogăţeşte cu două repere menite să ne fortifice moral.”, nu pot să nu mă întreb: şi cetăţenii celorlalte ţări europene sunt lăsaţi pradă rahitismului moral? (Las, iarăşi, nepusă sub întrebare alegerea celor două „repere”, după cum nu vreau să comentez articolul 2 din lege, care, conform tradiţiei, va mai deschide doi robineţi în bugetul ţării.) Grav, în profunzime, este însă ceea ce sugerează subtextual (repet, poate involuntar), textul, aproape apodictic, consecutiv: „Această lege asigură coerenţa unei politici de memorie la nivelul statului român, oferindu-se posibilitatea constituirii unei pedagogii destinate să educe tinerele generaţii în spiritul respectului profund faţă de toate victimele regimurilor totalitare.”
Memoria devine din nou subiect al unei politici de stat? Şi, să înţelegem că IICCMER va deveni „ministerul memoriei”? Cu toată bunăvoinţa, dar o asemenea idee nu mi-i evocă pe Raymond Aron, Monica Lovinescu ori Isaiah Berlin. Nici pe Leszek Kolakowski, Hannah Arendt sau Vaclav Havel. Ci mă trimite, aproape brutal, la… Orwell! Şi, asta, cînd? Şi, unde? În România anului 2011, chiar în ziua de 22 decembrie!
Uneori rămîi flămînd chiar şi în faţa unor bucate delicioase. Din cauza tacîmurilor nespălate… Cu toată „pofta” ce-o aveam, regret, dar nu pot „înghiţi” aşa ceva! Să mă ierte vechiul meu prieten, Vladimir!
(Citeşte tot articolul domnului Vladimir Tismăneanu aici: http://hydepark.ro/articol/articol/victoria-memoriei-comemorarea-victimelor-regimurilor-fascist-si-comunist-a-devenit-lege-in-romania-335.html .)
Sursa: http://vasilegogea.wordpress.com/2011/12/22/bunavestire-in-stil-orwell-ian/