Călin Georgescu: Sunt oameni pregătiţi să-şi dedice viaţa reconstruirii acestei ţări

Într-un interviu pentru ziuaveche.ro, Călin Gerogescu vorbeşte despre criză, speranţele României şi despre oamenii care pot face lucrurile să meargă.

Numele său a fost vehiculat în ultima vreme ca fiind cel al viitorului premier. Călin Georgescu este director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România. Este convins că în priviţa capitalului natural nu are nimeni ce avem noi. Cea mai mare dramă a noastră, socoteşte că este deprofesionalizarea societăţii româneşti şi mai cu seamă a clasei politice. Când vorbeşte despre politicianul român spune că în 1989 s-a născut „omul nou”. Este unul dintre coordonatorii lucrării: „România după criză. Reprofesionalizarea”, un veritabil proiect de ţară.

„Pentru a mişca lucrurile din loc, dacă gândim cu capul, trebuie să-i chemăm la treabă pe oamenii care se pricep sau pe cei care încă se mai pricep”, spune Călin Georgescu. Iată câteva din ideile expuse de el la Întâlnirile Ziuaveche.ro:

@ România după criză ofera o viziune pe termen lung pentru a fundamenta măsurile pe termen scurt. Oameni vrednici sunt în ţara asta, însă trebuie lăsaţi să se manifeste.

@ Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, cu orizont 2030, este făcută. Cu ţinte precise, cu cifre clare, nu preluate aşa, la colţ de stradă.Nu se aplică pentru că în ultimii 20 de ani clasa politică s-a deprofesionalizat.

@ În martie 2010, UE a scos un document strategic important: „Europa 2020”. Acolo sunt formulate cinci ţinte esenţiale, de la educaţie până la combaterea sărăciei. Acestea sunt exact si obiectivele României. Nu trebuie să inventăm altceva, trebuie să le urmăm exact, pentru că suntem membri ai unui club. Trebuie să respectăm nişte reguli.

@ Statul trebuie să exprime şi să promoveze maximal interesele şi drepturile propriilor cetăţeni, inclusiv dreptul lor la fericire. Doar oamenii care îşi respectă profesia pot face acest lucru. Nu poţi să construieşti un viitor cu o societate deprofesionalizată. N-ai cum.

@ Dar proprietatea privată trebuie protejată printr-o evidenţă cadastrală riguroasa. În România nu există, practic, un cadastru modern, iar cadastrul fiscal lipseşte cu desăvârşire

Ziua Veche: Cum vedeţi criza actuală, criza politică suprapusă pe criza economică?

Călin Georgescu: Eu nu ştiu în ce măsura acestea sunt chiar neapărat o noutate pentru România care se află într-o criză profundă de mai mult timp. Nu cred că e cazul să discutăm excesiv despre importul crizei economice şi financiare din afară , ci să ne concentrăm în primul rând asupra crizei noastre de sistem. Sistemul a fost prost conceput iar dificultatile actuale nu sunt accidentale, care se repară în timp si treci peste ele. Fiind vorba despre tare de sistem, este nevoie ca el sa fie reconstruit. Sistemul. Despre asta vorbim.

Dacă arunci seminţe mincinoase, tot minciună vei culege!

ZV: Care ar fi principalul motor ce ar putea să ducă la un început al reconstrucţiei sistemului?

C.G: Principalul motor este realismul şi voinţa politică. Trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna că orice construcţie în timp, durabilă, nu se poate baza decât pe adevăr. Detaliile modului de acţiune putem să le discutăm. Dar adevărul trebuie să stea la temelia oricărei construcţii. Dacă arunci seminţe mincinoase, tot minciună vei culege!

Z.V: De unde ar trebui să plece – de la patronate, de la sindicate, de la presă, de la ONG, de la liderii politici? Cine ar putea să iniţieze această reconstrucţie?

C.G: Istoric, aşa cum s-a construit România, au fost exemple de vârfuri totdeauna, oameni care au tras după ei un întreg popor. Pot să afirm – mai ales ţinând cont de situaţia în care ne aflăm – că nu trebuie confundat poporul cu actiunea unor elemente desuete. Dimpotriva, poporul trebuie îndemnat să se ridice la înălţimea istoriei mari pe care o are. România nu este cea care apare adesea la televiziune, ea este a oamenilor care au făcut istorie, că a fost Brătianu, că a fost Gusti, că a fost Iorga, în orice caz oameni care au spus ceva lumii întregi. Eu nu pot fi nicicând de acord, personal cel puţin, cu acei diriguitori sau comentatori de ocazie care aruncă blamul pentru necazurile prin care trecem asupra unor închipuite tare de caracter naţional. Sunt total împotriva celor care susţin că ar fi vorba de o defecţiune genetică a acestui popor – că toţi suntem hoţi şi leneşi. Nu este adevărat. Nu suntem toţi hoţi şi leneşi. Cel mult poate că am fost prost conduşi.

Aş mai adăuga ceva ce mi se pare important. Democraţie fără proprietate privată nu se poate. Dar proprietatea privată trebuie protejată printr-o evidenţă cadastrală riguroasa. În România nu există, practic, un cadastru modern, iar cadastrul fiscal lipseşte cu desăvârşire. Serviciile de cadastru trebuie să fie oferite de stat, nu să fie plătite de către cetăţean.

Sacrificiile trebuie sa aiba un scop

Z.V: Există variante la politicile de austeritate care sunt aplicate de Guvernul Boc?

C.G: Îmi vine greu sa înţeleg ce sens mai are în actuala situaţie conceptul de austeritate. Sacrificiile trebuie sa aiba un scop. Trebuie să investeşti în ceea ce timp de 20 de ani nu s-a făcut. Iar cea mai importantă piesă pe care o consider în acest moment pentru România şi care nu s-a luat în calcul este anume investiţia în om. Deci trebuie să investeşti în calificarea oamenilor pentru profesii cerute pe piata muncii exact în momentele astea, ca să poţi trece pragul. Asta fac toate ţările lumii civilizate în clipa de faţă, uitaţi-vă ce fac SUA care investesc masiv în educaţie şi ştiinţă, ce face Finlanda, uitaţi-vă ce fac ţările nordice, ce face China, care trebuie urmarită cu mai multa atenţie. Investiţia în resursa umană este singura capabilă să ne scoată din marasm prin generarea de idei, îndemânare şi concepte inovatoare. Numai astfel vom putea corecta acea greşeală de sistem despre care am vorbit. Acest adevar este valabil nu doar în România, ci peste tot în lume.

Z.V: Investiţia în om presupune o durată de timp, nu dă rezultate mâine.

C.G: În clipa în care faci asta îţi iei şi măsuri de precauţie. Tocmai gândirea pe termen lung permite acţiunea rationala pe pe termen scurt, iar nu invers. Ceea ce văd acum nu pare să urmarească o strategie coerentă, care să aibă cap şi coadă. Tot ce se face trebuie subsumat obiectivelor pe termen lung, de 20-25 de ani. Aceasta se referă şi la investiţia în educaţie şi în ştiinţă, care se face ştiind unde vrei să ajungi, ce nişă vrei sa ocupi ca ţară. Abia după aceea programezi acţiunile pe termen scurt.

„Cum arată astăzi şcoala aşa arată mâine ţara”

Z.V: Cum vi se pare proiectul de Lege a Educaţiei? Este un pas înainte?

C.G: Nu mă pot erija în judecatorul acestei situaţii, dar un lucru este cert: confuzia este mai mare ca înainte.

Z.V: Cum arată acum învăţământul românesc? Trebuie lăsat aşa şi îmbunătăţit sau reformat profund?

C.G: În 1898, Spiru Haret spunea aşa: cum arată astăzi şcoala aşa arată mâine ţara. Aceasta este ideea. La noi nu s-a făcut mai nimic în această privinţă. Priviţi ce spun cifrele: 41% din absolvenţii de liceu nu au trecut bacalaureatul în 2009, 72% din elevii de clasa a VIII-a sunt analfabeţi ştiinţific, ştiu să citească, dar nu înţeleg nimic. Mai puneţi la socoteală abandonul şcolar masiv din România. Apoi, cel mai important este indicele PISA, care măsoară performanţa scolara a tinerilor de 15 ani, unde suntem pe ultimul loc din 47 de ţări – 51% din copii de 15 ani sunt la linia de formare, nu sunt pregătiţi pentru nimic. Aici este drama. Educaţia este absolut esenţială. Investiţia în educaţie este stâlpul care susţine celelalte elemente ale sistemului de dezvoltare al unei ţări.

Z.V: Fiind expert în dezvoltare durabilă, de aici ar trebui ea să plece, de la educaţie?

C.G: Strategia de Dezvoltare Durabilă a României, pe care am finalizat-o în 2008, are drept coloană vertebrală educaţia şi formarea profesională, valorificarea optimă a capitalului uman.

Z.V: Cui aţi pus la dispoziţie Strategia?

C.G: Elaborarea unui asemenea document este o obligaţie a României, ca şi a tuturor celorlalte state membre ale Uniunii Europene. A fost un efort susţinut, pe parcursul unui an. Variantele succesive au fost supuse dezbaterii publice, iar forma finală a fost aprobată de Guvernul României, la finele anului 2008. Deci, practic, Strategia la orizontul anilor 2013-2020-2030 este în acest moment cel mai cuprinzator document programatic oficial al României care a fost înaintat institutiilor UE. Sigur, ar fi trebuit sa fie si pus în practică încă de pe atunci.

Apa fierbe la 100 de grade fără directive de partid

Z.V: De atunci până acum au ţinut cont guvernanţii de el?

C.G: Nu prea. Acest document rămâne însă în vigoare, nu a fost abrogat, iar după el este judecată performanţa României la instituţiile de la Bruxelles.

Z.V: Şi cum s-ar putea face ca totuşi să se amintească de el atunci când se proiectează anumite politici naţionale?

C.G: Cea mai profundă daună adusă societăţii româneşti în aceşti ultimi 20 de ani, este că interventia politicului a ajuns la un grad excesiv, dublat de deprofesionalizarea clasei politice. Fiind deprofesionalizată, clasa politică nu are cum să ia în calcul elemente de substanţă mari, care fac obiectul agendei politice internaţionale la zi. Viaţa economică şi socială s-a politizat prea mult, obedienţa a luat locul competenţei, iar loialitatea faţă de partid a început să înlocuiască loialitatea faţă de ţară. Nu este, deci, de mirare că s-a ajuns în această situaţie. Una este să fii în această tabără deprofesionalizată şi alta este să îţi faci treaba aşa cum scrie la carte. Ştiţi cum este: apa fierbe la 100 de grade fără directive de partid. Dar dacă vine directiva de partid şi spune să nu mai fiarbă, mi-e greu să cred că se poate.

Prefer să fiu competent pe ceea ce fac

Z.V: Numele dumneavoastră s-a vehiculat pentru preluarea Ministerului de Finanţe, chiar pentru fotoliul de premier. Aţi intra într-un Guvern al României având alături această clasă politică?

C.G: Faptul că numele meu a fost vehiculat în presă pentru aceste poziţii mă onorează, dar subliniez că aceasta nu poate să-mi schimbe mie proiectele de viitor. Prefer să fiu competent pe ceea ce fac.

Orice guvern ar trebui să aibă grijă de clasa mijlocie, de promovarea capitalismului la firul ierbii

Z.V: Care ar fi măsurile esenţiale în opinia dumneavoastră ce ar trebui adoptate de Guvernul Boc sau orice alt Guvern care va veni?

C.G: Cel mai important lucru pe care orice guvern ar trebui să îl facă este să aibă grijă de ceea ce înseamnă clasa mijlocie. Pentru comparaţie, Germania are 95% din populatie in clasa mijlocie, în România este exact invers, chiar sub 5%. Ca să corectezi această anomalie trebuie să ai in vedere o dispersie largă a capitalului, încurajarea micului producător, promovarea capitalismului la firul ierbii şi crearea spaţiului său de manifestare. Atât timp cât el nu creşte nu are cum să se dezvolte o ţară. Nu am nevoie doar de cinci baroni în agricultură, de exemplu, am nevoie de 500.000 de fermieri moderni si prosperi. Cam asta este diferenţa pe care eu o văd. Nu se poate face reformă cu o populaţie nemulţumită. Este imposibil aşa ceva.

Z.V: Şi cum să mulţumim populaţia?

C.G: V-am spus exact cum. Acesta este modelul economic care trebuie să stea la baza structurării economiei româneşti: micul producător.

Z.V: Micul producător are nevoie de credite, de fonduri ca să se dezvolte. În acest moment, totul este blocat.

C.G: Nu sunt importanţi numai banii, ci masurile luate în timp. Subliniez acest lucru. Uitaţi-vă la împrumuturile care se fac. Au două lacune esenţiale, vorbesc de Fond (acorful cu FMI-n.r). Prima este că în patru ani s-a triplat datoria externă. Şi a doua, lipseşte gândirea pe termen lung. Împrumuturile astupă nişte găuri fără a genera, practic, o noua dinamică a dezvoltării. E ca şi cum managerul unei societăţi comerciale s-ar împrumuta la bancă numai pentru a plăti salariile. Acela numai manager nu mai este. Poate să-şi dea demisia el primul, înainte să-şi dea demisia salariaţii. Chestiunea are cel puţin aceste două laturi. Mai sunt şi alte trei. Când iei un împrumut trebuie să te gândeşti foarte amănunţit la trei lucruri: în ce condiţii iau banii, în ce îi investesc şi dacă pot să-i dau înapoi. Eu nu cred că cineva, în momentul acesta, poate să dea un răspuns la cele trei întrebări care sunt esenţiale, sunt de manual.

Deprofesionalizarea societăţii româneşti

Z.V: Cine ar putea răspunde la cele trei condiţii astăzi în România?

C.G: Păi trebuie să te gândeşti înainte de a face aşa ceva. V-am spus anterior de deprofesionalizarea societăţii româneşti. Trebuie să ai oameni care se pricep şi pe care să-i laşi să-şi facă treaba. Altfel nu se poate. Deci discutăm de o reformă de sistem completă. Nu poţi să peticeşti mereu nişte lucruri care nu merg. N-ai cum.

Z.V: Revin la o întrebare celebră: Avem o ţară, cum procedăm?

C.G: Nu se poate face mare lucru atât timp cât nu ai un proiect de ţară, cât nu există o hartă a viitorului, cât nu ştim unde vrem să ajungem. Încă nu ne-am croit o nişă. Dumneavoastră când vă duceţi la piaţă să cumpăraţi ceva aveţi un buget, în buzunar. Nu poţi să iei o mie de kilograme de cartofi, iei un kilogram de cartofi şi iei nişte ardei, nişte roşii pentru ce ti-ai propus să gătesti, din bugetul pe care îl ai. Dacă nu ştie nimeni unde vrea să ajungă ţara asta, cum puteţi să credeţi că se pot întampla minuni? Eu vă spun că şi dacă s-ar împrumuta România de o sută de ori mai mult decât s-a împrumutat până acum, banii dispar în două săptămâni, dacă nu sunt precizate obiectivele strategice spre care se dirijează aceşti bani.

Am produs un proiect de ţară: România după criză. Reprofesionalizarea

Z.V: Cine trebuie să genereze viziunea asta?

C.G: Această viziune există. Am produs un proiect de ţară: „România după criză. Reprofesionalizarea” (volum apărut la editura Compania, coordonatori Mircea Maliţa şi Călin Georgescu – n.red.). Adică nu sari din copac, trezindu-te dimineaţa. Te gândeşti, unde trebuie sa ajungem? România după criză ofera o viziune pe termen lung pentru a fundamenta măsurile pe termen scurt. Oameni vrednici sunt în tara asta, însă trebuie lăsaţi să se manifeste. Aceasta este prima condiţie.

A doua condiţie este că noi suntem membri ai Uniunii Europene. În martie 2010, UE a scos un document strategic important: „Europa 2020”. Acolo sunt formulate cinci ţinte esenţiale, de la educaţie până la combaterea sărăciei. Acestea sunt exact si obiectivele României. Nu trebuie să inventăm altceva, trebuie să le urmăm exact, pentru că suntem membri ai unui club. Trebuie să respectăm nişte reguli. Tot in spirit european, statul trebuie să exprime şi să promoveze maximal interesele şi drepturile propriilor cetăţeni, inclusiv dreptul lor la fericire. Doar oamenii care isi respectă profesia pot face acest lucru. Am precizat anterior, nu poţi să construieşti un viitor cu o societate deprofesionalizată. N-ai cum.

Uitaţi-vă, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, cu orizont 2030, este făcută. Cu ţinte precise, cu cifre clare, nu preluate aşa, la colţ de stradă.

România nu este aceasta

Z.V: De ce nu se aplica aceasta Strategie?

C.G: Am spus din ce motive. Pentru că în ultimii 20 de ani clasa politică s-a deprofesionalizat.

România va accede la un nivel superior de civilizaţie atunci când conducătorii ei isi vor intelege responsabilitatea fata de istorie. Când vor înţelege acest lucru, ei sau alţii, atunci va fi bine.

Z.V: Există alţii?

C.G: Au fost, există, România nu este aceasta.

O cruntă lovitură dată României a fost colectivizarea

Z.V: Dar nu sunt în politică, nu sunt în clasa conducătoare.

C.G: Am trecut cu toţii, să ne înţelegem bine, printr-o perioada foarte dificilă, timp de jumatate de veac. O cruntă lovitură dată României a fost colectivizarea. Ea l-a rupt pe român nu numai de pământ, l-a rupt de istorie, l-a rupt de trecutul lui şi l-a catapultat uşor-uşor în cutii de carton, cum spunea Iorga. Dupa 1989 ne-am aflat în situaţia de recladi elita politica pe baze precare. Pe acest fond s-a vadit si cat de nociva este absenta unor repere etice clare, a bunului simţ, a profesionalismului. Avem acum drepturi, dar uneori uitam ca avem şi obligaţii. Sunt nişte reguli pe care orice societate trebuie să le respecte.

Pentru mine nu există « nu se poate »

Z.V: Avem un motiv cât de mic, în acest moment, ca să fim optimişti?

C.G: Cu siguranţă. Sunt ferm convins. Mă uit la istorie, mă uit la oamenii care sunt. Eu vă spun aşa: La Microsoft şi la NASA a doua limbă este limba română.

Z.V: Dar nu mai sunt aici.

C.G: Da, dar sunt produşi aici, născuţi pe pământul asta. Indiferent unde ai fi, ai în memoria ta permanent copilăria, primii ani, aştia n-o să-i uiţi niciodată. Oamenii aceştia aşteaptă un mesaj, un semn că sunt oricând bineveniţi. Unii vor pune umărul. Sunt şi acum oameni foarte buni în această ţară. Să ne înţelegem foarte bine: pentru mine nu există « nu se poate ». Şi nu există nici unda asta de pesimism pe care unii o cultivă permanent, cu bună ştiinţă. Am spus mai devreme că nu suntem toţi proşti şi leneşi. Sunt lucruri excelente care se fac în România. Uitaţi-vă macar în sport. Chiar aşa, nu se investeşte mai nimic şi cu toate astea apar vârfuri. De unde apar oamenii aştia? Baza succesului este munca, asta nu se înţelege încă. Dar se va înţelege! Sunt absolut sigur că sunt oameni pregătiţi să-şi dedice viaţa lor construirii acestei ţări. Reconstruirii, de fapt, a acestei ţări. Când am spus reprofesionalizarea României m-am gandit la redarea ţării către oamenii ei.

Z.V: Au fost la noi în ultima perioadă şi Angela Merkel, şi Schroder, am găzduit şi Trilaterala. Pot fi interpretate ca nişte semnale. Cât de mult se poate descurca România în această economie globală?

C.G: Se va descurca atât timp cât o să ştim ce să cerem şi cum să negociem. Până acum România nu prea a negociat.

Z.V: Şi nici n-a jucat nimic.

Noi nu avem pe agendă problemele mari ale lumii

Calin Georgescu

C.G: Evident. Asta am spus chiar în prima parte a discuţiei. Noi nu avem pe agendă problemele mari ale lumii. Ele sunt trei: hrana şi apa, energia şi protecţia mediului. În 2018-2020 experţii prevestesc o criză alimentară mult mai puternică decât ce trăim noi acum. Politica economică va trebui să urmarească un nou echilibru între consum şi resurse. Adică să consumi din ce în ce mai puţine resurse, obţinând o valoare adăugată din ce în ce mai mare. Ca să înţelegi starea economiei, te duci în Portul Constanţa. Acolo vezi ce se întâmplă. Toate danele sunt goale. Se exportă ce? Fier vechi şi cherestea. Dacă se exporta şi miere de albine eram ca pe vremea dacilor.

În priviţa capitalului natural nu are nimeni ce avem noi

Z.V: Cum vedeţi schimbarea clasei politice? Pas cu pas sau una radicală?

C.G: E o chestiune de timp. Numai că procesul trebuie pornit. Altfel, va fi prea târziu pentru noi toţi. Noi trebuie să ne racordăm la modul în care se mişcă lumea. Trebuie să fim prezenţi la marile negocieri. Nemaivorbind de prezenţa în marile instituţii unde se stabileşte viitorul, mă refer, printre altele, la OCDE.

Subliniez ca interesele noastre fundamentale sunt legate de bunăstare si securitate. Interesul bunăstării se realizează în cadrul Uniunii Europene. Interesul de securitate se asigură în cadrul NATO, având ca factor de echilibru Statele Unite. Este limpede că România nu mai are altă variantă. Dar trebuie să ştim clar încotro mergem, ce vrem să spunem acestei lumi. Când spui că eşti român, trebuie sa fii identificat cu o nişă de excelenţă, cu o oportunitate pe care ai ştiut să o valorifici. Noi putem să facem asta. Am mai spus-o: în cele trei priorităţi ale lumii, hrana şi apa, energia şi mediul putem să avem leadership european. Asta este cert. În priviţa capitalului natural nu are nimeni ce avem noi. Avem şi creiere şi capacitate inovativă. Trebuie doar sa descătuşăm potenţialul economiei la firul ierbii, economiei civice. Atunci când micul întreprinzător devine puternic, automat creşte puterea ţării. O nişă pe care o avem este agricultura. Acum importăm 80% din ce consumăm, dar avem o ţară care poate să hrănească jumatate de Europă. Pentru a mişca lucrurile din loc, dacă gândim cu capul, trebuie să-i chemăm la treabă pe oamenii care se pricep sau pe cei care încă se mai pricep. Că restul au plecat. Şi atât timp cât pleacă din ţara lor avem o dramă, avem o problemă de securitate naţională.

Cine este Călin Georgescu

• Este reprezentant al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), secretar general al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma şi Preşedinte al Boardului Centrului European de Suport pentru Clubul de la Roma din Viena.

• Anul acesta a fost numit Raportor special ONU pentru efectele adverse ale transportului de produse şi deşeuri toxice şi periculoase asupra realizării drepturilor omului.

• Este director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România.

• Este doctor în pedologie din 1999.

• A fost secretar general în Ministerul Mediului şi director al Direcţiei Organizaţii Economice Internaţionale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

S-a născut la Bucureşti, la 26 martie 1962.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.