Campionatul mondial de globalizare

Circuitul apei în natură e un fenomen global. Nu discută nimeni dacă e bun sau rău. Campionatul mondial de fotbal e o treabă globală. Nu discută nimeni dacă e un lucru bun sau rău. Răspândirea ştiinţelor are loc pe tot globul. Discută cineva dacă e o realitate a binelui ori a răului?

De ce, atunci, globalizarea democraţiei şi a afacerilor pune acute probleme etice? George Soros numeşte acest fel de globalizare „societate deschisă” şi declară că acest fel de societate trece înaintea suveranităţii.
Lumea politică modernă i-a atacat pe suverani (monarhi) de la bun început. Acum vrea să lichideze suveranitatea ţărilor.

Suveraniştii (apărătorii suveranităţilor) formează, azi, curente în creştere. Preşedinţia lui Donald Trump le-a dat apă la moară. De aceea, contra unui nou mandat al său, am văzut un fel de finală a campionatului mondial de globalizare.
Pentru globalişti este în joc controlul asupra resurselor naturale mondiale. Suveraniştii nu au puterea de a le valorifica aşa cum ar face-o globaliştii tocmai fiindcă nu stăpânesc pieţele globale.
Şi am ajuns la cuvântul-cheie: piaţă.

S-a spus şi s-a repetat de miliarde de ori că piaţa liberă ar fi impersonală şi onestă, că ea îi premiază pe cei mai întreprinzători şi că aduce binele şi pentru cei fără talent în afaceri de mare anvergură.
Da, dar era vorba de o piață pe care nu apăruseră încă afacerile de foarte mare anvergură. Acestea, iată, s-au sindicalizat și au pus șaua pe caii politicii, iar acum se pregătesc să aducă un guvern mondial. Apariţia unui lebădoi negru (deşi blond) la Casa Albă a dat viteză suplimentară lucrărilor pentru justificarea necesităţii guvernului global. Pandemia actuală poate fi „citită” şi aşa. Odată apărută lebăda neagră, ar fi putut să mai apară. Aşadar, viteză, viteză, viteză…

Asta s-ar putea „traduce” în multe feluri. S-ar putea să urmeze o reformă radicală a ONU. Cu partajări de suveranitate ca în UE. Un semn nou este faptul că UE a început să facă datorie suverană în numele UE. Altul constă din ceea ce discută China cu ţări asiatice: un NATO al Orientului Îndepărtat.
Prea mici pentru un război atât de mare, noi avem a profita, iată şi totuşi, de fonduri mari din datoria suverană a UE. Acel gen de fonduri care nu cer proiecte preliminare, ci doar stat de drept.
Iar acest stat de drept plăcut globaliştilor a fost experimentat chiar la noi, sub DNA. Un parchet care nu atinge nici măcar cu o floare multinaţionalele.

Acum, statul de drept are o definire paneuropeană. Să vedem dacă o vor vota suveraniştii (Polonia, Ungaria, Cehia). UE nu mai vrea extindere. Încă un exit ori două nu ar fi o catastrofă acum, când şi Banca Centrală a UE a primit dreptul de a tipări monedă fără acoperire. Aha! Şi asta era un semn al schimbării vitezei globalizării.

Culmea culmilor: aceste probleme au fost lămurite în fizică, nu în sociologie. Cel mai profund concept al fizicii, entropia, spune, pur şi simplu, că dacă ne uităm în trecut vedem mai multă ordine decât în prezent din pricină că pierdem detaliile, dar „săgeata” lumii bate ireversibil către dezordine. Dacă am putea privi trecutul cum privim prezentul, şi el ar părea dezordonat. Noua dezordine mondială, aşadar, ţine şi de liberul-arbitru, şi de legea entropiei. Cei care vor să ţină mai mult la liberul-arbitru sunt, azi, suveranişti. Ceilalţi sunt globalişti.
Metaforic, când vedem Pământul de pe Lună, îl vedem cu o entropie joasă, o splendidă ordine marmoreeană. Când vedem de aproape agitaţia pământenilor, găsim o entropie foarte înaltă, o mare dezordine şi o continuă dezordonare.