Când încălcarea Constituţiei e raţiune de stat

Diana Şoşoacă et comp. nu admit că juriştii Guvernului ştiu bine că restrângerea unor drepturi şi libertăţi prin acte administrative inferioare (nu prin lege) încalcă Constituţia, dar că ei au ales acest modus operandi din raţiuni de stat: până ce instanţele vor anula actele noastre, noi ne-am făcut treaba, o treabă care avea o urgenţă clară, ce nu putea aştepta tergiversările din Legislativ.

Chestiunea aflată în joc nu e Constituţia, aşadar, ci treaba: şi-au făcut oare autorităţile treaba? Cei care constată că valul trei al pandemiei ne-a surprins prost pregătiţi zic că şi-au făcut-o de mântuială, dar cu multă suferinţă în rândul populaţiei.

Nu-i poate contrazice nici măcar atoatecontrazicătorul coronavirus. Cum să tragi la răspundere aceste autorităţi care n-au făcut decât să perfecţioneze mântuiala? Cine să o facă? Ele pe ele nu obişniesc să se îndemne către autocritică. Media nu are destulă coerenţă în criticile sale. Protestatarii se lasă manipulaţi cum că ar avea un program antimască, în loc să-şi clarifice o listă de revendicări.

În fine, proteste în contra rolului nefast al globalizării în combaterea pandemiei nu prea poţi face la Brăila încât să se audă şi la New York. Şi nu le poţi face fără să recunoşti şi rolul fast al globalizării: suprafinanţarea cercetării în producerea vaccinurilor.

Observatorul fără partizanat ideologic constată că argumente tari au şi globaliştii, şi antiglobaliştii, iar balanţa nu-i arată mai frumoşi pe unii decât pe ceilalţi.

Situaţiunea e într-adevăr de natură globală, dar nu avem, încă nu avem un monitor global care să ne ajute să urmărim toate situaţiile locale. Statisticile spun că ţările europene ar fi mai lovite de pandemie decât alte ţări. Dar e vorba, până la urmă, şi despre densităţile democratice, care aici, în Europa, sunt mai mari.

În oala românească, treaba fierbe cu bolboroseli zgomotoase, dar zgomotocicliştii noştri nu zbârnâie doar în tabăra nemulţumiţilor. Cei mulţumiţi par chiar mai pâr-pâr-pârâcioşi pe ţevile lor de eşapament.

Oricum, un lucru e cert: radicalizarea creşte, iar prăpastia dintre tabere e tot mai mare. Dacă nişte profesionişti ar vrea să asmută taberele una contra alteia, prăpăd ar ieşi.

Stăm foarte rău în clasamentul mondial al excesului de mortalitate, aceea care ar fi putut fi evitată – zic autorii britanici ai clasamentului.

Nimic mai simplu pentru preşedintele nostru decât să se îndoiască de competenţa acestor autori, că doar n-o să se îndoiască de propria sa competenţă în faţa contagioasei noastre incompetenţe de turmă. Un înţelept de ieri-alaltăieri zicea că populara noastră incompetenţă are chipul aflării în treabă. Noi cu mântuiala noastră, guvernanţii cu a lor. Morţii au scăpat de acest spectacol hidos.

Vaccinurile de până acum aveau efect pe viaţă. Cele contra SARS-CoV 2 au efect temporar (scurt) şi trebuie repetate periodic. Nu ni s-a spus asta de la bun început. Aici e o bubă mare, mare de tot. Doar buba aceasta, şi protestele au îndreptăţire maximă. Ar trebui să ţintească în OMS. Ei şi? Învingătorii acestui război nu vor avea parte de un Nürnberg cum au avut medicii nazişti. Morţii îl pot organiza, dacă vor dori. Iar învinşii rămaşi vor afla sentinţele când vor da şi ei ortul popii.