Când la deal și când la vale.– De cine se tem unii oameni? întreabă domnișoara Margareta știind deja răspunsul meu, Gabriel, așa, mi se zice, Gabriel nu te prosti, știi că toți oamenii se tem, se tem de moarte, de fisc, de poliție, da, se tem de poliție, s-a analizat, s-a cercetat, atât la sută dintre noi chiar au niște reacții chimice care răspund la stres îndelungat și la teamă, am văzut, am citit pe Google, zău că am citit. Fandoseală curată pe Google.
Ah, conspiratorii, senatorii, deputații! Gabriel, Camilcar? Ce chestie, ce situație, ce zbatere intelectuală, ce tevatură artistică, ce întâmplare filozofică, ce tembelism politic! Le dă putere ocultismul? Dar ce vrea un grup ascuns? Zi, repede! Vezi că trece timpul!
Putere? Bani? Femei? De ce arborează simboluri numai de ei știute? De ce folosesc limbajul cifrat? De ce mereu oamenii mint vălurind adevărurile? De ce secretele sunt ascunse cu străşnicie? De ce sunt oamenii ţinuţi în ignoranţă, zău așa? Cine se cred cei secretoşi, cine vor ei să fie? Unşii lui Dumnezeu?
Dar de ce e ţinut Dumnezeu ascuns în cărţi religioase, în corpul statuilor, în tot felul de versete? De ce nu-l deschidem pe Dumnezeu? Lui Dumnezeu îi place să fie ascuns în ficţiuni? Zău îi place, acolo îl găsim. El e povestea poveștilor, Dumnezeu!
Dar de ce trebuie să gândim că în fiecare gest se ascunde altceva? De ce limbajul uman e plin de ambiguităţi, de ce imaginarul nostru o ia razna dragul de el? De ce ne lăsăm păcăliţi? De ce luăm plasă de atâtea ori, de ce ne mințim atât de ușor? De ce creierul e plin de defecte de percepţie? De ce ne place să fim amăgiţi, ziceți voi, de ce? Ce rost au confreriile, loviturile de stat, revoluţiile, conspiraţiile, războaiele, secretele dacă nu putem pleca de pe planeta Pământ, așa, s-o luăm la vale, s-o luăm la deal, văluriți și văluritori?
Uite-așa, ce de gânduri am. Parcă voi nu aveți gânduri din astea când vă călătoriți, navigând pe Google. Păi, așa, din toate părțile, vin avalanșe de gânduri din întreaga lume, din toate țările, din toate orașele. Google e așa, ca un creier ceva mai mare. Și gândurile oamenilor din toată lumea cad așa, peste voi, ca o ploaie de proiectile. Toți au proiectile, schelete în dulap, ceva sub preș, bine ascuns, bine împăturit, vălurit, nu te joci cu secretul omului, omul se ascunde și zâmbește prostește, așa cum se ascunde el. E la modă expresia asta, scheletul din dulap, ce nerozie, îmi spune domnișoara Margareta, doctorul Spiridon e de părere că e o vorbă inspirată și, spre stupefacția generală, scoate o falangă îngălbenită, Bobolina leșină de emoție, boaf, cade de pe iaht.
Care iaht? Iahtul ăla imaginar pe care ne urcăm cu toții când aflăm că suntem datori vânduți la stat, ah, statul! Da, statul e dușmanul absolut strigă Troțky pe Facebook. O fi un nostalgic din Petrograd, din Siberia, de la Moscova, săracul, stă acolo pe Facebook și pune ochii pe câte unul, pe câte altul și-i trimite câte un email elogios ca să-l prindă în mrejele lui periculoase. Proiectile adevărate, mrejele astea.
Ah, proiectilele, na, că mi-am adus aminte de Balthazar, că el se ocupă de trafic de arme, face afaceri cu cartelul din Columbia, cu racheții ucrainieni, cu Cosa Nostra, cu Mafia, cu Yakuza, vai, vai ce viață periculoasă trăiește el. Nu, Macaronski n-are nici în clin nici în mânecă cu asta. El e Macaronski. Umblă brambura prin lume. Zice că e numerolog.
O fi numerolog dar traficant de arme nu e așa cum e Balthazar. E numerolog, Macaronski, se întoarce către mine, zi-mi data de naștere și-ți zic dacă o să ai noroc la bani luna asta, râdem amândoi, bem o bere, ne facem prieteni. Dâmbovița curge leneșă. Trec niște femei cochete. Trece o pompadură. Trece domnul președinte. Trec niște tancuri.
In Romania … RELIEFUL este foare DIVERS:
Cand in VID, cand sub cer senin, cand in nori, cand in aer curat de munte, cand la deal, cand la vale, cand la ses, cand pe ape, cand sub ape in NIMIC …
Si iarasi …
DEPINDE de fiacare dntre noi … ce sa ALEGEM ! Ce sa alegem … in/pentru VIATA noastra !
Protopopescu se află pe marginea dealului care da spre vale. Valea era asa o metaforă prin care Protopopescu urma ca să infiereze tabloul abstract de concret al realităților, ceva de genul: daca nu-ti convine, valea. Asa ca epuizat de urcuș, distinsul om al legii se așeza în poziția budistului si începu să respire din teama de Covid amestecata cu cea de moarte, respiratie care-l conduse sopre o zona cerebrală, depozitata in izoleta de ultima generatie, pazita de patru cioclii de import, care reușiseră să se strecoare în gândurile sale printr-o zona nesupravegheata de către grănicerii națiunilor conlocuitoare si croncanitoare neîncetat pe subiecte care țin de dreptul omului de a avea un picior strâng de aceeași dimensiune cu dreptul la viata a oului gestant de ziua a șasea si concluziona: la carantină ca la carantină. Din poziția lotusului conlocuitor si cioclitor cu gândul morții așezat langa gândul disparitie, Protopopescu simti cum începe să leviteze spre fața nevăzută a dosului, unde descifra chipuri unor gândaci care-i întunecara viata.Timid se apropie de un zero, care-și zicea pompos doct si cu glasu-i sau dogit asta vorbe i-a vorbit: zerodoct, zerodoct, pătrunjel cu prompter copt, cand la deal si cand la vale, faci din țară cioburi goale si ghiveci cu tocăniță căci ai minte de oita. Oita cu minte de zerodoct paru indignat, fapt pentru care isi făcu din pardesiu o cârpă de sters rahatul glogalist si-i ordona subjugatului cu artera jugulara obturata sa șteargă pe jos cu ea si pretultindeni unde i se cerea. Speriat de perspectiva DNA-ului Protopopescu se trezi la realitate si începu lungul sau drum al nevazutului spre văzut, al simplului spre complex si al dealului cate vale sau a vaii către deal.