Capcanele lui Netanyahu

”Ne vom măsura succesul nu în bătălii câștigate, ci în războaie din care vom ieși și războaie pe care nu le vom începe”, spunea Donald Trump în campania prezidențială din urmă cu un an. Președintele anti-război a continuat însă războiul din Gaza, pe cel din Ucraina (spunând că Rusia și Ucraina trebuie lăsate să se bată o vreme precum doi copii în spatele blocului), iar acum e pe cale să înceapă un război în Iran.

Israelul a atacat Iranul, anunțând, la fel ca și Donald Trump, că este prima dintr-o serie mai lungă de lovituri asupra facilităților nucleare și a altor obiective militare. Însă scopul Israelului nu este neapărat de a distruge instalațiile cu care Iranul poate construi arma nucleara – acest lucru nu poate fi realizat cu armele de care dispune acum Israelul. Nici decapitarea Gărzilor Revoluționare nu este o strategie care să funcționeze pe termen lung. Scopul acestui atac și al celor care pot veni este scoaterea SUA din orice negocieri cu Iranul și atragerea în operațiunile militare directe. Scopul mai poate fi ca niște militari americani (indiferent din ce baze militare și din ce țări ale Orientului Mijlociu) să fie uciși în urma ripostelor iraniene care vor urma, pentru că astfel crește probabilitatea ca Statele Unite să fie atrase în război.

Strategia a guvernului Netanyahu nu poate cauționa politica Republicii Islamice de recurgere la atentate teroriste și sponsorizare a unor grupări de această factură în Orientul Mijlociu și nu numai. Însă atacurile israeliene, și cele cu care avertizează chiar SUA, și spectrul schimbării de regim care poate începe să planeze deasupra Teheranului (cum s-a întâmplat și în Libia sau in Siria) vor face ca multe state și regimuri cu veleități de putere medie să-și dorească arma nucleară.

Premierul Netanyahu, cu presa occidentala făcându-i ecou, s-a adresat iranienilor: ”A venit vremea ca poporul iranian să se ralieze în jurul drapelului și a moștenirii istorice, ridicându-se pentru eliberarea de un regim rău și opresiv”. Prințul moștenitor Reza Pahlavi a făcut mai multe vizite în Israel, ultima despre care există informații publice având loc în 2023. O parte din membrii cercului apropiat al lui Donald Trump au relații cu gruparea iraniană de opoziție Mujahedinii Poporului, căreia Statele Unite i-au oferit găzduire în Albania, unde au creat un adevărat stat în stat. Este însă o organizație cu puțină priză la publicul iranian, pentru s-a aliat cu Irakul lui Saddam Hussein in războiul dintre Iran și Irak (1980-1988).

Israelul a atacat Iranul cu peste 200 de avioane, la nici o zi după ce președintele Statelor Unite și-a exprimat angajamentul pentru o soluție diplomatică cu Teheranul. ”Iranul nu poate avea arma nucleară. Dincolo de asta, vreau să fie o țară de succes. Vreau să fie prosperi. Îi vom ajuta să aibă succes. Vom face comerț cu ei. Vom face tot ce va fi nevoie. Vreau un acord cu Iranul. Ne apropiem de un asemenea acord”.

Apoi a urmat lovitura israeliana de pe 13 iunie, una pe care același președinte Donald Trump o anticipa. În primele ore după atac, presa conservatoare din SUA își exprima revolta față de guvernul Netanyahu, arătând că acțiunea unilaterală și agresiva a Israelului nu numai că subminat diplomația americană, ci a pus in pericol și viețile americanilor. Sunt aproximativ 40.000 de militari americani în regiunea Golfului Persic.

”Liderii americani par să înțeleagă că acest conflict va fi nefast pentru viețile și afacerile americanilor din Golf, însă nu spun nimic despre faptul că premierul Netanyahu mizează tocmai pe acest rău pe care îl face americanilor. Este o mișcare îndrăzneață pe care niște republicani realiști precum George H.W. Bush și consilieri precum James Baker sau Brent Scowcroft nu ar fi tolerat-o. Un aliat al SUA a lansat un atac unilateral asupra altui stat, aparent cu scopul de a submina negocierile diplomatice americane”, scrie UnHerd. ”Dar premițând Israelului să continue pe această cale fără o respingere fermă, SUA vor ajunge la un nou război in Orientul Mijlociu și se vor face de râs pe scena internațională. A sprijini Israelul înseamnă o greșeală strategică teribilă: fie Netanyahu face ca America să acționeze prostește implicându-se într-un război contra intereselor sale, fie Donald Trump l-a susținut de la bun început pe Netanyahu, cu același preț pentru reputația SUA”.

”Dacă conflictul este inevitabilul, mesajul american trebuie să fie clar: nu este războiul nostru”, strigă The American Conservative, care laudă politica lui Donald Trump de a încheia războiale Americii și de a reduce prezența militară a SUA în lume.

Însă Donald Trump și-a dezamăgit susținătorii din presa conservatoare. ”Cred că a fost excelent. Le-am dat iranienilor o șansă, iar ei nu au profitat de asta. Au fost loviți puternic. Și vor mai urma. Mult mai multe”, a spus Trump, într-o discuție cu jurnaliștii de la ABC. Cât despre impactul asupra piețelor, cu creșterea rapidă a prețului petrolului, Trump a spus, pentru The Wall Street Journal: ”Cred că pentru piețe va fi foarte bine ca Iranul să nu aibă arma nucleară. Iranul nu va avea arma nucleara care să fie o amenințare pentru omenire”.

Președintele-negociator a transmis Iranului ca, dacă nu negociază cum dorește el, SUA vor face război direct sau prin intermediarul Netanyahu, care are cele mai bune arme americane și va mai primi multe altele.

Președintele Camerei Reprezentanților din SUA, Mike Johnson, a avut o poziție similară: ”Din păcate, Iranul a refuzat un acord și chiar a declarat ieri că intenționează să construiască o nouă facilitate pentru îmbogățirea uraniului. Israelul a decis că trebuie să acționeze pentru a se apăra. A fost dreptul lor să facă asta”. Iar apoi Johnson a avertizat: ”Iranul va avea de înfruntat consecințe grave dacă va reacționa lovind nejustificat interesele SUA”.

Însă SUA par să fie gata de implicare într-un nou conflict nu doar în cazul în care ar fi lovite direct, ci și dacă Iranul ripostează la atacul de pe 13 iunie (primul dintr-o serie israeliană, așa cum sugerează președintele Trump). Potrivit Axios, trimisul ”universal” (și în Rusia, si în Orientul Mijlociu) al Casei Albe, magnatul imobiliar Steve Witkoff, ar fi spus într-o întâlnire cu senatori republicani că riposte iraniană la atacul israelian asupra obiectivelor nucleare ar putea copleși apărarea israeliană și ar putea cauza mari pagube materiale și umane.

Dacă guvernul Netanyahu știa că riposta iraniană va copleși apărarea israeliana, atunci de ce a atacat Iranul? Motivul pare evident: pentru că Statele Unite vor fi forțate să intervină în apărarea Israelului. Profesorul John J. Mearsheimer compară  situația de acum cu invazia din Golful Porcilor, din 1961. Atunci, șefii CIA care au pus la cale acțiunea împotriva regimului Castro nu au mizat pe un succes, ci pe un eșec care sa-l determine pe proaspătul președinte John F. Kennedy să pluseze și să recurgă ulterior la o acțiune mult mai puternică pentru schimbarea regimului Castro. Acum, premierul Benjamin Netanyahu încearcă să provoace o reacție cât mai dură a Iranului, care să convingă administrația Trump să intre în război.

Va mușca Iranul momeala? Cel mai probabil da. ”Prin voia lui Allah, mâna puternică a Forțelor Armate ale Republicii Islamice nu va lăsa ca Israelul să scape nepedepsit”, a spus ayatollahul Alo Khamenei. Iar, in paralel cu noi atacuri israeliene, in seara de 13 iunie, Iranul a lansat prima riposta. ”Iranul este pregătit pentru orice scenariu, situații și circumstanțe. Inamicul crede că poate lupta cu noi așla cum o face cu palestinienii lipsiți de apărare care se află sub asediu. Noi suntem căliți în luptă și exprimentați”, a spus, înainte de bombardamente, generalul Salami, șeful Gărzilor Revoluționare, unitățile de elită ale armatei iraniene.

Poate Iranul să copleșească apărarea israeliană, așa cum avertizează Witkoff și lobbyul evreiesc? Da, spun cei care susțin că Iranul deține un arsenal important de rachete hipersonice, de drone teribile. Cu doar câteva zile înaintea bombardamentelor israeliene, ministrul iranian al Informațiilor a declarat că Iranul a intrat în posesia unor informații extrem de importante despre arsenalul nuclear al Israelului, informații care ar urma să fie parțial făcute publice de Teheran. Să însemne aceasta că riposta iraniană ar putea viza ascunsele facilități nucleare israeliene?

Nu chiar, spun cei care arată cum Israelul a reușit să prindă mereu Iranul pe picior greșit și să dea o mulțime de lovituri Iranului și Axei de Rezistență pe care a sponsorizat-o în Orientul Mijlociu: decapitarea Hezbollah prin operațiunea cu pagere explozive, asasinarea lui Hassan Nasrallah, asasinarea liderilor Hamas, inclusive la Teheran, asasinarea multor specialiști implicați în programul nuclear. Până la potențiala bombardare de către Iran a obiectivelor nucleare israeliene, Israelul este cel care dovedește că are coordonatele precise: în atacul de pe 13 iunie a fost ucis amintitul general Hossein Salami, alături de un consilier important al ayatollahului Khamenei. ”Majoritatea liderilor forțelor aeriene ale Gărzilor Revoluționare au fost uciși de o lovitură israeliană. Aveau o întrunire într-un buncăr. Serviciile secrete israeliene au avut informația că se întâlneau în acel loc”, scrie The Wall Street Journal, citându-l pe ministrul israelian al Apărării. WSJ mai scrie că, ”cu mult timp înainte de atac, serviciile israeliene au transportat explozibili și drone în Iran. La momentul atacului israelian, agenții Mossad de pe teren au folosit dronele și alte arme pentru a lovi sistemele de apărare aeriană iraniene și lansatoarele de rachete balistice”.

Tocată de loviturile israeliene din ultimul an, apărarea aeriană iraniană a fost aproape inexistentă pe 13 iunie. A fost unul dintre motivele pentru care unii iranieni au început să critice regimul. Un fost corespondent al BBC a intervievat telefonic câțiva iranieni care și-au exprimat revoltat fata de corupția și privilegiile de care se bucură membrii Gărzilor Revoluționare și liderii regimului. Sunt oameni care nu par deloc revoltați de loviturile israeliene cu rachete în cartierele bogate ale Teheranului, lovituri care au vizat locuințele liderilor militari.  ”Au folosit banii noștri pentru a construi facilități nucleare și aceiași oameni care au profitat de asta au luat și bani de la Israel pentru a deveni agenții lor și a le da informații sensibile. Regimul este victima propriei corupții”, spune o iraniană de 32 de ani, pentru UnHerd. ”Ayatollahul Khamenei este de vină. Este un ideolog paranoic de care depind viețile noastre și care ne-a ruinat țara. Războiul este din cauza lui”, spune un iranian de 60 de ani. Un analist al guvernului britanic arată că singurii susținători adevărați ai regimului iranian sunt cei ale căror venituri depind total de regim, iar întrebare nu este dacă regimul ayatollahilor va cădea, ci când.

”Dacă nu condamnă acțiunile Israelului, Trump va transmite un mesaj clar: nu el face politica Americii, ci Benjamin Netanyahu. Va semnala că guvernul american este slab, lipsit de autonomie și servil față de interesele unui guvern străin, ba chiar ale unui guvern care pune în pericol viețile și interesele americane”, scrie UnHerd.

Donald Trump nu a condamnat acțiunile Israelului, ci le-a susținut, împreuna cu consilierii săi și cu liderul Camerei Reprezentanților. Președintele Trump a arătat că SUA nu vor participa direct la atacurile asupra facilităților nucleare iraniene, însă oficialii americani au indicat că SUA vor ajuta Israelul să se apere în cazul unui răspuns Iranian, așa cum au făcut-o și până acum.  Potrivit Axios, negociatorul Trump, s-a angajat într-o adevărată operațiune de amăgire a Iranului. Doi oficiali israelieni au declarat pentru Axios că Trump și consilierii s-au prefăcut că resping un potențial atac al Israelului, în vreme ce, în privat, nu s-au opus. Scopul, spun israelienii a fost acela de a convinge Iranul că un atac nu este iminent, astfel încât iranienii de pe lista neagră a Israelului să nu-și schime locațiile. În plus, consilierii premierului Netanyahu au declarat că Trump a încercat să oprească un atac israelian, într-o convorbire telefonica de la începutul săptămânii, însă discuția a fost, în realitate, despre coordonare SUA-Israel înainte de atac.