Știți vechiul cliseu al filmelor siropoase de la Hollywood: fă ce-ți cere inima si nu ce iti dicteaza calculul rece. În stiintele cognitive, acest cliseu are confirmări multiple, atât empirice (experimentale), cât şi statistice.
Gesturile irationale si deciziile oligo-rationale sunt infinit mai numeroase decat cele rationale si, ciudat, sunt mai precise, mai ferite de greseli. Chiar daca s-ar putea sa va pară șocant, veti sti ca o intreaga paleta de neurologi, psihologi si sociologi au ajuns la concluzia ca numai 5% din deciziile noastre sunt rationale si logice, restul de 95% fiind total in afara ratiunii sau cel mult bazate pe judecati prescurtate (euristice), adica pe oligo-ratiuni (oligo=putin).
Deciziile de acest gen sunt cvasi-irepresibile: nu prea se pot controla. Emotiile si oligo-ratiunile pot deforma comportamentul contractual: omul ajunge sa achizitioneze lucruri sau idei care nu ii sunt utile sau, dupa caz, ii fac rău. De aceea, in teoria economiei comportamentale se caută resorturile psihologice ale deciziei de achizitie, la nivel individual sau microeconomic, si se studiază panicile destructive, exuberanța irațională si spiritul gregar sau de stup, la nivel macroeconomic, pentru a readuce omul si economia in tipare comprehensibile. In drept, exploatarea necinstita a emotiilor si oligo-ratiunilor omului obisnuit (consumator mediu) este sanctionata si combatuta ca practica incorecta a comerciantilor.
Comportamentul contractual poate fi deformat si in mod intentionat, in scop de profit rapid si usor. Asa cum am spus inca de acum 2 ani (Protectia consumatorilor, easy money, 2018, CH Beck), consimtamantul la achizitie poate fi fabricat, prin canalizarea dorintelor si fabricarea nevoilor artificiale, iar acest lucru este angoasant pentru că se întâmplă atât de frecvent, încât nu îl mai percepem. Profesionistii persuasiunii exact cu acest tip de prestidigitatie se ocupa: marketingul este un set mereu imbogatit de tehnici de manipulare (vandute, desigur, sub titlul de instrumente de facilitare a alegerii intre mai multe produse sau servicii similare). Câtă vreme oamenii obisnuiti inca mai pot face alegeri si inca mai pot realiza ca, in mare parte, tehnicile de persuasiune sunt ca niste lupte de wrestling despre care stii ca sunt regizate, dar pe care le apreciezi pentru spectacol, marketingul este acceptabil si chiar “prizabil” din punct de vedere cultural*.
Aparitia modei “socializarii” virtuale a dus la crearea unui volum gigantic de date si informatii cu caracter personal, pe care le punem, gratuit si (cvasi)inconstient, la dispozitia marilor corporatii de tehnologie a informatiei si a cunoasterii**, care au permis trecerea de la simpla deformare/deviere a comportamentului contractual, tinta tehnicilor clasice de marketing, la cvasi-neutralizarea optiunii umane constiente, la re-modelarea omului obisnuit si la obiectualizarea sa.
Algoritmii care gestioneaza aceste imense baze de date stiu totul despre comportamentul nostru, pentru ca noi le spunem totul despre noi, cu fiecare gest minor, infinitezimal, pe care il facem cand utilizam tehnologia informatiei. Pentru ca internetul este peste tot si toate programele, aplicatiile, paginile de socializare, portalurile de vanzari, site-urile de dating etc. creeaza umbre ale noastre, depistabile peste tot si in orice miscare, algoritmii nu numai ca ne cunosc mai bine decat ne cunoastem noi insine (algoritmii nu au, ca noi, memorie selectiva, si nu uita), dar pot estima cu precizie infioratoare comportamentul nostru viitor. Corporatiile care detin aceste enorme baze de date nu comercializeaza nimic palpabil, ci pariuri privitoare la comportamentul nostru viitor, predictii si anticipatii ale achizitiilor pe care le vom face imediat, curand sau mai tarziu.
Noi nu suntem consumatorii sau clientii acestor corporatii, ci produsul lor.
Noi doar avem impresia ca socializam, ca obtinem confirmarea valorii proprii, ca impartasim certitudini si ca suntem mai bogati in informatii, totul gratis si la distanta de un click. Si, in schimbul acestor “gratuitati”, noi le oferim gratuit acestor corporatii tot ceea ce este important in legatura cu noi. De ce facem asta? Probabil pentru ca suntem convinsi ca lumea construita de aceste corporatii este o utopie, o lume de basm in care totul este (si nu doar pare) o magie. Omitem faptul ca realitatea virtuala sau paginile de socializare sunt si o distopie.
In slangul creatorilor de joc, se spune ca, “daca e gratis, atunci tu esti produsul”.
Aceste corporatii reprezinta cel mai frapant tip de proprietari din istorie : detin predictii si miracole, care sunt de vanzare si care sunt mai eficiente decat orice alte profeții sau acte de prestidigitatie. Clientii acestor corporatii sunt comerciantii care cumpara predictii comportamentale referitoare la noi, turma, albinele stupului. A sti cum se va comporta un potential achizitor in legatura cu marfa sau serviciile tale – acesta este un adevarat Sfânt Graal pentru orice comerciant.
Algoritmii nu doar ca ne pot prezice comportamentul, dar ni-l pot si preforma sau deforma. Un intreg arsenal de tehnici subliminale sau disimulate se utilizeaza pentru modelarea comportamentului nostru sub ochii nostri, la vedere. Modelarea comportamentului nostru este o adevarata reeditare a noastra, ca si cand am fi un program care se rescrie prin comanda proprietarului. Prin fabricarea consimtamantului nostru, vocea, personalitatea si emotiile noastre devin produsul capitalistilor de supraveghere, proprietatea lor.
Nu doar informatia despre oameni este automatizata – oamenii sunt modelati pentru a deveni automati si stereotipici, predictibili. Omul nu mai este ceea ce a fost, ceea ce iubeste sau ceea ce isi doreste sa fie. Omul devine ceea ce cumpără sau poate cumpara.
Acesta este omul reeditat.
Nou-normalul.
Comerciantii cumpara predictii comportamentale (prediction products) de la acesti fraptanti proprietari de predictii si miracole, iar noi cumparam produsele si serviciile comerciantilor, care sunt fabricate pe baza cunoasterii si modelarii comportamentului nostru, ne supunem “ghionturilor” date de ei pentru a ne “facilita” alegerile si ne lasam dominati de creatorii de joc crezand ca achizitiile noastre sunt alegerile/optiunile noastre. Platim, deci, pentru propria noastra dominație.
Acesta este, in toata splendoarea sa, capitalismul de supraveghere***, pentru care Marx, Lenin si Stalin (pe partea de comunism) sau Hitler, Goebbels si Mussolini (pe partea de fascism) s-ar fi putut felicita daca ar fi fost reincarnati.
Shoshana Zuboff defineste si caracterizeaza astfel capitalismul de supraveghere: experienta umana transformata in materie prima pentru predictii comportamentale, utilizabile in practici comerciale ascunse; o logica economica parazitara in care productia de marfuri si servicii este subordonata unei noi arhitecturi globale bazata pe modificarea comportamentului uman; o mutatie necinstita a capitalismului marcata de o concentrare a averii si cunostintelor nemaintalnita in istorie; o putere “instrumentariana” care isi aroga dominanța asupra societatii si genereaza uimitoare provocari la adresa democratiei pietei; o miscare care tinde la impunerea unei noi ordini colective bazate pe totala certitudine (si, implicit, pe eliminarea riscurilor, inclusiv riscul optiunilor umane libere); o expropriere de drepturi fundamentale si libertati ale omului – ca o lovitura de stat; o aruncare pe fereastra a suveranitatii poporului.
*din pacate, asa cum rezulta din documentarul de pe Netflix “The social dilemma”, singurul mijloc de culturalizare este, azi, manipularea; nu numai ca, asa cum spuneau Akerloff si Schiller (Phishing for Phools), capitalism contemporan s-a transformat intr-o economie a deceptiei si manipularii, dar noi toti, sub impactul devastator si irepresibil al “socializarii” virtuale, am pus amagirea si manipularea in mijlocul a tot ceea ce facem si gandim
**cele 5 mari corporatii IT de sorginte americana care au “inventat” aceasta distopie sunt cunoscute si sub acronimul gafam – google, apple, facebook, amazon, microsoft; acelasi gen de “comert” malign il practica, insa, si cateva corporatii IT chinezesti – Tencent, WeChat, tiktok
***termenul a fost inventat si teoretizat de Shoshana Zuboff, in cartea The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power Hardcover – January 15, 2019, inca netradusa in limba romana
@Emil Pribuleanu: Aici aveti bineinteles dreptate.
Dar si noi le putem sara supa, si sa le ingreunam traba cu culesul de date despre noi.
@Csaba
La modul general, asa stau lucrurile, probabil ca poti ‘zapaci’ A.I.-ul hranindu-l cu buruieni inutile.
Dar aceasta presupunere nu e valabila decat in cazul in care deasupra A.I.-ului nu este un factor uman. Adica niste indivizi in carne si oase, autoerijati in cenzori si mentori.
@Emil Pribuleanu: Bineinteles sistemeul asta de colectare a datelor persnale, metadatelor, profilelor de miscare a smartfone-urilor, este mult mai complex si nu se limiteaza doar la cautari si cumparari de pe net.
Toata povestea asta cu smartfone-uri, conturi pe facebook, conturi pe what-app, .. e doar o mod pacatoasa generata de comoditatea de a avea informatia, caht-ur, SMS-uri, stiri senzationale, … in timp real pe aparatul din mina. Putem trai si fara? Raspunsul e DA! Putem trai si doar cu notite luate pe hirtia si creionul, cu telefoane primite sau sunampe cineva doar cind suntem acasa si doar cu telefonul fix. Povestea asta cu sm-art-fon-ul intodeauna la posesor este doar un moft, si supravietuirea noastra ca fiinte sociale nu depinde cumva ca aparatul sa fie incarcat si permanent pe net. Iar concernele care aduna date, si fac profiluri legate de informatiile din agenda si obiceiurile de a vorbi la telefon, trace-ingul deplasarilor prin oras sau timpul stat acasa sau la servici, obiceiurile de cumparare, … toate astea le pot face datorita usurinte cu care multi dintre semenii nostri umbla cu datele lor private. Dar fiecare dintre noi poate opta cit da mai departe si cit nu. Iar concernele nu pot face inca nimic, daca iti pastrezi un „low profile” si te misti sub radarul lor, cu cit mai putine informatii private scurse pre bazele lor de date. Exepmlul pe care l-am descris arata ca e posibil sa le intoxici informatiile detinute despre tine cu multe balarii. Cine sa la verifice in bazele lor de date?
„economie a deceptiei si manipularii”
„Deception ” e un „false friend „. Sensul e ” inselaciune „
@Csaba
Nu e vorba aici de obiceiurile de cumparare, care sunt doar o maniera ocolitoare de a controla comportamentele, cat de statul supravegherii mondiale, visul NKVD-istilor, dosar despre toti si toate, la un click distanta: si cu siguranta nu e vorba numai despre ce aspiratoare folosesti.
Ceea ce conteaza, este monitorizat si arhivat pentru actiuni ulterioare este conceptia ta despre lume, vederile politice.
Pentru ca o dictatura mondiala nu are nevoie de oameni care-si pun intrebari. Ci de o masa de manevra, imbecilizata si infantilizata, care sa execute muncile grele.
Sau pe romaneste, numai de prosti.
Maestre, hiperintelectualizarea limbajului (pe vremea mea i se spunea, adesea ironic, exprimare cu pretiozitati) nu foloseste, aici. As fi apreciat, insa, chiar ca necesar un text pe intelesul tuturor, aia multi si necajiti carora le proferezi si profesezi cu succes apararea. Pe aceeasi tema, de mare actualitate. In rest, singura bibliografie necesara era documentarul de pe Netflix “The social dilemma”, citat corect, dar care merita vazut ca atare si nu interpretat intr-un exercitiu de orgoliu entuziasmat. Hai, ca meriti si poti mai mult, jurnalistic vorbind.
Cum se poate incurca voit, algoritmii astia de analiza. Sa zicem ca alegem o thematica de cautare, ca de exemplu filme englezesti dupa romanele lui Jane Austin, Thomas Hardy sau Oscar Wilde ce s-ar putea gasi in Italia, de exemplu in Bela Sicilia la magazine specializate. Si va amuzati cam doua ore cu cautari insistente pe Google, Yahoo sau/si Bing. Din cind in cind mai cautati ceva mai special si greu de gasit, un ruczac de 5 litri cu legaturi din piele vopsita in negru. Dupa mai mult de doua ore, indexii atasati profilului de cautare vor fi atit de plin de balarii ca nu mai pot fi folositi la analizele lor. Daca mai repetati cautari dintraste toxice pentru „EI”, va vor pierde complet urma si obiceiurile de cumparare. Pe amazon sau pe e-bay se poate face la fel, si in plus cu cautarea repetata de produse absurde ca bomboane albastre cu gust de vanilie. Etc.
Încet, dar sigur, drepturile omului vor dispare, există soft-uri așa zise ‘gratis’, accesate ‘cu voioșie’ de multă lume, despre al cărui întreg conținut nu vei ști niciodată, s-a uitat repede scandalul Cambridge Analytica .
concluzia: 5% votanti rationali in Romania.
Stiam!
Dar voi stiti ca telefonul mobil este spionul care va urmareste pas cu pas?
Sistemul de operare este facut dee .. google, in momentul cand se depisteaza ca aveti net la telefon, incearca sa se conecteze la mii de servere de la google!
Este suficient sa aveti un firewall bun, adio ascultare, poze!, interpretarea activitatii zilnice !
Prin urmare chiar daca nu ai activitate pe net, ei stiu cine esti, pus la dosar pe un server,
La un moment dat va veni o drona zburatoare la tine, sa te intrebe de fericire … si poate sa te ajute sa fi „Fericit” daca nu mai esti util!!
Cine stie?
EI STIU CAND!
William Burroughs a spus odata ca un paranoic e un om care cunoaste cate ceva din ce se intampla in jurul sau!Avocat Piperus Viteazul ar putea juca fara probleme in „Teoria conspiratiei”seria a II-a ,cu toate ca arata ca o pocitanie pe langa Mel Gibson!
Inca o data dovedeste,si cu acest articol,ca normalitatea e rara intre oameni,nu anormalitatea !
corectoare, wasp tetea etc: ba baieti voi nu comentati la acest articol, e mult peste nivelul vostru….
Multumesc pentru articol.