Castelul regal de la Săvârșin

Dintre toate castelele și palatele regale, doar patru au fost cumpărate de la persoane particulare, membrilor familiei regale române revenindu-le doar sarcina de a le amenaja, extinde sau renova, înainte de a fi folosite ca reședințe regale: palatul Kisseleff din București, conacul Karatsonyi din Banloc (județul Timiș), conacul Văcărescu-Callimachi din Mănești (județul Prahova) și castelul Hunyady de la Săvârșin (județul Arad).

Primul castel din Săvârșin a fost construit între anii 1650-1680 de familia Forray, peste un secol fiind incendiat și devastat de răsculații lui Horea, în noiembrie 1781. Ulterior, domeniul de la Săvârșin a intrat în posesia familiei Brunswick, o descendentă a acesteia căsătorindu-se tot cu un conte Forray, Andrei, care a reclădit castelul. Unul dintre urmașii săi, contele Forray Istvan, va crea parcul de la Săvârșin, apelând la serviciile vestitului peisagist Öry Ferenc, în 1857. Tot el va da forma definitivă a castelului, în stil neoclasic. Fiica sa, Forray Iulia, se va căsători cu contele Nadasdy Lipot și vor stăpâni castelul până ce descendenta lor, Irma, își va uni destinul cu contele Hunyady Karoly.

Nefiind propriu-zis un castel, ci un conac mai mare, reședința de la Săvârșin a aparținut, la începutul secolului al XX-lea, contelui Hunyady Karoly și soției sale, Nadasdy Irma, care stăpâneau aici un imens domeniu, compus din 18.700 ha de fânețe, 7.600 ha pădure (în satele Pârnești, Baia, Lupești, Capș, Toc, Ilteu și Troaș), parc, grădină de zarzavaturi și lac de pește. După decesul contelui Hunyady în 1932 (soția sa murise în 1925), domeniul de la Săvârșin a fost transformat în Societatea Anonimă „Corvin“, al cărei acționar majoritar era baronul Antoniu Mocioni de Foen, maestru de vânătoare al Regelui Ferdinand I al României.

În 26 martie 1943, Antoniu Mocioni a vândut Regelui Mihai I al României un număr de 878 de acțiuni din cele 1.000 pe care le deținea, la un preț de 66.250 lei/buc. Restul de 122 de acțiuni au fost cumpărate de persoane din anturajul suveranului: Dimitrie Negel, Gh. Ghica, Ionel Mocioni-Stârcea (câte 20 de acțiuni fiecare), inginer Alex. Săvulescu (6 buc.) și V. Vasiliu (56 buc.), care apoi le-au vândut regelui. Astfel, prin cumpărarea întregului stoc de acțiuni al SA „Corvin“, la prețul de 66.250.000 lei, domeniul Săvârșin, care reprezenta activul acestei societăți, a trecut în patrimoniul Regelui Mihai I. Tot în luna aprilie 1943, regele a cumpărat de la aceeași societate – printr-un act autentificat de Tribunalul Arad – castelul de pe domeniul de la Săvârșin, cu terenul și clădirile aferente, pentru suma de 7.500.000 lei. După cum se aprecia în acest act, castelul a fost cumpărat „la prețul cel mai jos posibil“, după vânzare procedându-se la lichidarea societății „Corvin“.

În acel moment, în castelul de la Săvârșin se afla mobilierul contelui Hunyady Karoly, dar – după cum preciza un document de arhivă – „neprezentând decât o valoare subiectivă pentru familie, n-a fost cumpărat de Suveran“, fiind expediat în Ungaria, lui Hunyady Ferenc, succesorul familiei. Mobila, cele 24 de tablouri, cele 32 de picturi făcute de contesa Hunyady Irma, argintăria, vasele de porțelan, obiectele de sport și de vânătoare ale contelui, cărțile, albumele, hainele, bibelourile, precum și rămășițele pămânești ale celor doi soți au fost ambalate în 221 de lăzi și expediate la Budapesta, pe adresa lui Hunyady Ferenc (strada Ermelleky, nr. 13), de întreaga operațiune ocupându-se avocatul Butariu în martie 1943.

Cum castelul se afla într-o stare de degradare, neputând fi folosit ca reședință regală, în 1943 au început imediat lucrările de renovare și reamenajare, în contul cărora s-a avansat suma de 52.784.135 lei. Lucrările au fost executate de firma de construcții a inginerului Emil Prager (care construise și noul palat regal din București). Autorul proiectului modificărilor și completărilor necesare pentru transformarea castelului în reședință regală a fost italianul Mario Stoppa, cel care realizase și planurile palatului regal din Mamaia. Valoarea totală a lucrărilor de restaurare și reamenajare a fot de 16.200.000 lei.

S-au executat următoarele lucrări de consolidare și amenajare: transformări la subsolul castelului, consolidare totală a edificiului (utilizându-se 29 de traverse de fier de la Uzinele Reșița: 10 la subsol, 8 la parter și 11 la etaj), modificarea și recompartimentarea spațiilor de la parterul și etajul edificiului, realizarea unei noi scări interioare din lemn de stejar, amenajarea a cinci săli de baie, refacerea terasei principale și a trotuarelor din jurul castelului, zidării, tencuieli, pardoseli la parter și etaj (executate de firma Clemente Santalenna).

Amenajările interioare, realizate sub directa supraveghere și după bunul-gust al Reginei-mamă Elena, au fost numeroase și au creat un confort sporit castelului de la Săvârșin. Pentru decorația interioară a castelului, firma Santalenna a construit un șemineu monumental în holul-salon al castelului, realizat din piatră de Câmpulung. Ulterior a fost realizat un nou șemineu din piatră de Căprioara, s-au montat o instalație de stingere a incendiilor, o uzină electrică și o instalație de încălzire centrală, cu calorifere furnizate de firma fraților Sulzer (pentru suma de 7.500.000 lei).

În luna iunie 1943, prof. dr. ing. Paul Staehelin și ing. Barta au proiectat și montat în castel un hidrofor și o instalație de condiționare a apei potabile (filtrare, epurare și sterilizare cu clor, în valoare de 650.000 lei). În lunile aprilie și noiembrie 1943, în sălile de baie au fost montate noi instalații sanitare: dușuri mobile flexibile, bideuri marca „Menlo“, robinete, scaune din celuloid, o garnitură de baie colorată pentru Regina-mamă Elena, căzi din fontă emailată, lavoare și oglinzi de cristal.

În reședința de la Săvârșin au fost montate și instalații electrice: de telefoane, de sonerie, de radio și de lumină, castelul fiind iluminat cu lămpi electrice și 14 felinare din fier forjat, oferite de firma lui C. Ruffer. Au fost amenajate și spații pentru recreere: o popicărie, o cameră de scrimă și o sală de cinema. Pentru că Regele Mihai I era un pasionat pilot și venea la Săvârșin cu avionul, pe domeniu a fost amenajată o pistă de aterizare. La Săvârșin existau doi administratori: unul al castelului – dr. Ioan Popescu; și altul al domeniului – Octavian Cioflec. Domeniul forestier de la Săvârșin a fost înscris în Asociația Proprietarilor de Păduri din București, condusă de Vasile Rădulescu-Mehedinți și de Constantin Grigore Cantacuzino. O parte a terenurilor de la Săvârșin (823 ha) au fost arendate, la 1 aprilie 1943, lui Vasile Vasiliu, administratorul Casei Regale, pentru suma de 1.000 lei anual.

După abdicarea silită a Regelui Mihai I al României, castelul de la Săvârșin a fost repartizat Ministerului de Interne, obiectele de artă (cu excepția unei părți din argintărie și a 50% din mobilier și covoare) revenind Muzeului de Artă din București. Degradat în timp, castelul de la Săvârșin a fost renovat din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, care vâna uneori în această zonă. După 1990, castelul a fost administrat de Regia Autonomă a Protocolului de Stat.

La 1 iunie 2001, castelul de la Săvârșin a redevenit proprietate a Regelui Mihai I al României, în urma cererii de retrocedare din 1999. Între anii 2007 și 2015 castelul regal de la Săvârșin a intrat într-un amplu și laborios proces de restaurare, după un proiect realizat de arhitectul Șerban Sturdza și completat de arhitecții Eugen Pănescu, Emilian Cordoș și Augustin Ioan. Lucrările de reamenajare a interioarelor au fost coordonate de arhitectul David Baxter.

Astfel a fost redată frumusețea unui valoros monument de arhitectură rezidențială, atât de legat de amintirea Regelui Mihai I al României și a Reginei-mamă Elena, care au transformat, cu pasiune și mult bun-gust, o reședință aristocratică maghiară într-un cămin cald al familiei regale române.

Dr. Narcis Dorin Ion, director general al Muzeului Național Peleș