Trăim într-o minciună ideologică milenară. Ea ne striveşte, ne schimbă vieţile, ne aruncă în neant. Dacă avem curajul de a privi lucrurile cu alţi ochi, cu ochii adevărului, vom descoperi minciuna ideologică din toate timpurile. Vom descoperi în ce fel au fost manipulate mase de oameni fără număr, ucise, înrobite, trântite în genunchi.
Dar câţi dintre noi au timp, au curaj, au dorinţa de a vedea adevărul? Manipulatorii de serviciu îi vor face ţăndări pe aceeia care îndrăznesc să se elibereze. Vor fi arestaţi, premiaţi, ucişi, lăudaţi, închingaţi, îmbolnăviţi toţi aceia care vor avea curajul să ridice glasul. Căci dincolo de şotiile politicienilor corupţi, dincolo de fantasmagoriile din capul dictatorilor de toate felurile, dincolo de focurile de artificii şi de războaiele fără milă stă o întrebare firească: are fiinţa umană o misiune nobilă în Univers sau nu? Şi, apoi, în ce fel suntem noi manipulaţi?
De ce se întâmplă asta? Putem să descoperim adevărul? Putem să trăim fără să orbecăim în întuneric? Oare lumina soarelui e de fapt căderea în penumbră în epoci confuze? Aristide se uită trist pe fereastră. E atât de cuprins de tristețe încât se uită pe fereastră măcinat de propriile sale gânduri, tocmai acum când și-a dat demisia din PNL. Sau din PSD. Sau din USR. Sau din Forța Civică. Sau din Alianța Civică, parcă mai are vreo importanță pentru el, sau poate din UNPR. Din UNPR? Unde îi sunt galoanele?
Trebuie să fie pe undeva, prin beci, printre murături. Ar deschide fereastra. Aristide stă la etajul nouă, în Balta Albă și știe bine că e foarte periculos să deschizi fereastra atunci când stai tocmai la etajul nouă, câte nu s-au mai întâmplat, uite, zice acum ceva la televizor despre o godzilă americană, despre ursul siberian și despre cât de ucigător este fumatul. La televizor se transmit tot felul de știri despre vânzoleala politică națională și internațională. Despre el, despre Aristide, nu se transmite nici o știre, poate mâine, nu astăzi.
Aristide stă în grea cumpănă tocmai în acest moment când despre el nu se transmite nici o știre la televizor. Ce ar putea să spună oare crainica despre el, despre Aristide, tu ce crezi? Ce ar trebui să afle țara despre Aristidele din Balta Albă? Că a văzut niște extratereștri bând rachiu într-un tunel de la metrou sau că a văzut niște fantome zbânțuindu-se după miezul nopții, pe Magheru?! Sau că a stat de vorbă cu Dracula într-o criptă sau că a luat la șuturi niște zombi beți criță, pe la Teatrul Național sau că i-a zis lui Iliescu, domnule Iliescu să vă fie rușine, de la obraz i-a zis. și, mă rog, că a sărit din tren, din mers, că a mers pe cornișa Poștei, dimineața, pe răcoare, că a văzut un cal maro și-un tăune roccoco?!
Mama ei de viață, își spune Aristide, totul se duce la vale, nu mai e scăpare, politica românească e pe chituci, ăștia or să ne ia pensiile înapoi, am rămas fără cărbune, fără petrol și mâncăm euri. Aristide oftează. Trece un cârd de lebede. Trece și Corul Armatei Roșii, trece și Birlic, braț la braț cu Burvil, asta e, e din ce în ce mai clar, trebuie să se lase de fumat, uite, Aristide deschide geamul și, nervos, aruncă pachetul de Mărășești, prin văzduh și tutunul se împrăștie, ca un nor care crește, crește.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.