Ce n-au înțeles președintele Iohannis, generalii, prim-ministrul, chiar și fostul director C. Georgescu

Acelaşi spectacol, tras la indigo de 40-50 de ani! Drepţi, morgă, maxilare strânse, aplauze, muzică, cifre umflate, menite să întărească optimismul şi încrederea în profesionalismul instituţiei şi, implicit, în securitatea ţării. Din loc în loc, lozinci pe care să le preia presa: ”România – redută de securitate”.

Formularea aceasta se vrea descurajantă pentru cei tentaţi de o aventură pe Dâmboviţa, mobilizatoare pentru angajaţi şi inhibitorie pentru cei care trăiesc printre misterioşii zvoneri şi răspândaci. Pentru inamici ar putea fi România o redută şi asta s-ar putea să ne bucure.

Pentru populaţie, oricât ar fi de rotunjite procentele sondajelor, SRI şi celelalte servicii secrete rămân ameninţări la adresa libertăţilor civile şi chiar a drepturilor omului. O fi SRI-ul nostru de nivel european, o fi conectat cu nu ştiu cine sau cu toţi partenerii, dar, la intern, SRI-ul este foarte aproape de spaimele pe care le-a generat cândva Securitatea. Ba, aş zice că acum are mult mai mulţi oameni, cheltuieşte mult mai mulţi bani (inclusiv valută), ascultă infinit mai mult convorbirile oamenilor, a penetrat în mai mare măsură partidele politice şi, conform declaraţiilor făcute de generalii proprii, de asociaţii profesionale din zona Justiţiei, SRI s-a întins mult peste statul de drept şi peste actul de justiţie, peste procese şi peste corpul de magistraţi şi, implicit, peste sentinţe.

Asta se face că nu pricepe Klaus Iohannis, cel chemat să ne ia apărarea. De când a ajuns la Cotroceni şi până marţi, în afară de o jumătate de propoziţie, n-a zis nimic. În schimb, a dat SRI-ului ce a cerut în materie de nas şi legislaţie şi este gata să mai dea. Eu aş zice că mult prea mult!

Bilanţul SRI s-a desfăşurat într-un moment de tensiune externă, dar şi internă. La extern, pericolul imigranţilor şi atentatele, la intern, decizia CCR privind înregistrările, cercetarea penală strecurată în ordonanţa de urgenţă de fiica sistemului, ajunsă la Justiţie, scandalul cartelelor preplătite şi multe altele.

Ciracii, angajaţii şi acoperiţii fac cor de sprijin pentru toate solicitările şi pretenţiile Serviciului, în vreme ce partea adversă abia că se mai aude. Pe televiziuni au fost mobilizaţi toţi dependenţii de SRI, inclusiv fraierii. Şi toţi strigă în gura mare că fără înregistrări nu se poate combate anticorupţia, că fără identitatea cumpărătorilor de cartele Serviciul nu-i poate identifica pe terorişti, că ofiţerii nu-i mai pot cerceta penal pe terorişti etc. Toţi cei care iubesc România trebuie să fie de acord cu solicitările SRI, eventual şi cu suplimentările de bani, de posturi şi cu o extindere nemărginită a atribuţiilor. De fapt, SRI vrea acoperire legală cam la tot ce face de o bună bucată de vreme şi face şi acum cu vârf şi îndesat.

Nemulţumirile SRI se bazează pe nişte trucuri de logică şi pe deturnări de sens. Nimeni nu a cerut ca persoanele implicate în corupţie, terorism sau alte infracţiuni la securitatea naţională să nu fie urmărite, cercetate penal şi condamnate pe bază de probe temeinice. SRI-ul şi susţinătorii nu cred că ar putea indica decât vreun beţiv care să fi trăncănit asemenea enormităţi.

Şi totuşi, multă lume nu este de acord ca acel Centru de înregistrări să funcţioneze la SRI şi să fie sub controlul netransparent al acestuia, cum este acum şi cum se ascultă de-a valma şi la plesneală, la stilul ”poate pică ceva”, cum zic ofiţerii de la computere.

Nimeni nu poate fi de acord cu procesele instrumentate de SRI, cu judecătorii mai apropiaţi de instituţia Serviciului decât de cetăţeanul condamnat fără un drept la apărare temeinică. Nimeni nu poate fi de acord cu cercetarea penală instrumentată de un serviciu de informaţii. Instituţia procurorului trebuie să funcţioneze şi în cazuri de terorism, de spionaj sau de atentat la siguranţa naţională. Altfel SRI-ul poate cerceta penal pe orice bănuit de terorism. Iar liste cu bănuiţi se pot face în doi timpi şi trei mişcări şi cu cele mai năstruşnice justificări.

Crede SRI-ul că încrederea din sondaje este reală câtă vreme oamenii ştiu de notele secrete pe care le folosesc anumiţi judecători şi la care condamnaţii nu au acces vin tot de la Ochiul şi Timpanul? Merită SRI-ul încredere câtă vreme operează înregistrările cu softuri de fonotecat şi recompus? Sau câtă vreme organizează operaţiuni de cod pe seama clasei politice, cu supraveghere complexă a rudelor sau a oamenilor apropiaţi de aceştia? Dar cu operaţiunile informative pe numele celor supravegheaţi, de ordinul miilor, până la consilieri locali, primari şi directori din ministere? La ce foloseşte SRI-ul cartotecile cu fiecare demnitar al ţării noastre, cu mediul relaţional al acestora?

Dar despre dosarele întocmite de unităţile de profil despre judecători? Ce conţin protocoalele SRI-DNA, SRI-Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie? Este stat de drept sau stat de SRI? Conţin ele prevederi contrare legii sau nu? Pe cuvântul de onoare al lui Florian Coldea sau Eduard Hellvig că nu? Câte activităţi comerciale sub acoperire s-au desfăşurat sub acoperirea SRI? Cocoş ce a făcut? Dar Sebastian Ghiţă, Gheorghe Stelian sau Tiberiu Urdăreanu? Nu cumva şi frauda de la ANRP s-a desfăşurat tot cu ştiinţa SRI? Şi cu beneficiile unora? Cum se face că preşedintele Băsescu şi Monica Macovei au avut interese în anumite restituiri în natură? Ce restituiri au fost obţinute pe numele unor oameni acoperiţi ai SRI? Cum se face că SRI a devenit o motopompă prin care erau pompaţi pe piaţă doctorii în ştiinţe de doi lei ai lui Gabriel Oprea? Cum sună decretul secret care îl ridică în grad pe Vasile Dâncu şi care este vânturat mereu ca intelectual de referinţă al naţiei şi al guvernului?

De ce se îndoiesc sau se tem unii oameni de SRI? Pentru că a depăşit de mult limitele prevederilor legale şi îşi mimează singur inclusiv supravegherea parlamentară? Cine să creadă în respectarea libertăţilor cetăţeneşti cu un SRI supravegheat şi controlat de o comisie condusă de Cezar Preda sau de Georgian Pop şi Sebastian Ghiţă? A propos! O să vedeţi cât de bine funcţionează maşinăria cu mască politică a SRI în Parlament, miercuri, la votul cu încuviinţarea arestării lui Sebastian Ghiţă!

Gâdilat din toate părţile de tot felul de personaje, Serviciul Român de Informaţii nu prea mai realizează în ce situaţie şi la ce percepţie a ajuns. Şi la bilanţuri îşi umflă muşchii, se laudă şi pretinde legislaţie şi suplimentări de oameni şi fonduri, fiind de departe mai dotat şi mai bogat ca multe alte servicii europene.

Şi acum, problema cartelelor! Ea este pe fond corectă, pe cât de întemeiată este teama unor cetăţeni de a fi intruzionaţi de operaţiunile SRI fără a fi vinovaţi şi nici suspecţi? De ce România nu are o prevedere legală care să prevadă ”minimalizarea, anonimizarea, ştergerea şi radierea necesară protejării drepturilor libertăţilor şi intereselor terţilor care intră în legătură de comunicaţii cu persoanele care fac obiectul autorizărilor de interceptare”?

De ce a trântit SRI o asemenea prevedere în 2005? Pe legislaţia de acum, oricine poate fi interceptat pentru un simplu telefon primit de la cineva care a fost sunat de altcineva în contact cu încă un altul şi acesta din urmă aflat sub mandat de interceptare. Şi nimeni nu te apără, nu verifică şi nu controlează SRI-ul pentru operaţiunile de interceptare, cu sau fără just temei.

Ce prevederi ne garantează că SRI-ul este obligat să respecte legea şi ce legi româneşti protejează libertăţile civile ale cetăţeanului? De câte ori i-aţi auzit pe conducătorii SRI garantând ceva în domeniu, eliminând din sistem oameni care au abuzat de funcţie şi de informaţii sau care au folosit informaţiile pentru profituri personale? De câte ori l-aţi auzit pe Klaus Iohannis cerând lămuriri legate de presupuse sau dovedibile abuzuri, faţă de excese şi ameninţări? Încă nu ştim dacă el înţelege problema, necum faptul ca el să ne mai ia şi apărarea!

De ce se tem românii de SRI? Unii, o parte, nu toţi! Pentru că mulţi s-au ars, pentru că la instanţele de vârf nu au şanse, pentru că serviciile secrete controlează toate domeniile şi instituţiile publice, pentru că propagandiştii SRI vorbesc mai tare şi mai agresiv decât cei ameninţaţi, pentru că SRI învârte politica şi afacerile cu cântec (de la Ghiţă până la Cocoş şi atâţia alţii). Şi toţi urlă că puterea SRI trebuie sporită, fondurile mărite şi legile lărgite până încap în ele şi picioarele elefantului! Cine ne apără? Tot SRI-ul, nu-i aşa, baricada super-românească în faţa ameninţărilor!

În naivitatea sa, fostul director al SRI Costin Georgescu a spus marţi după-amiaza că cine iubeşte România ar trebui să fie de acord! Ca şi cum noi care cerem lege şi ordine, inclusiv în materie de SRI şi alte servicii secrete, am fi nişte trădători. Adică românii care nu ţin cu SRI nu sunt patrioţi şi nu iubesc ţara. Şi intră repede pe lista lui Rareş Bogdan, a celor care ieri şi alaltăieri au uitat să iubească România!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.