Spania – Germania a fost cea mai „cuminte” semifinală de campionat mondial din 1974 şi până în prezent. În ciuda mizei uriaşe, pe parcursul celor 90 de minute nu s-a acordat nici măcar un singur cartonaş galben. Din 1970, de când avertismentul verbal a fost înlocuit cu cartonaşul galben, într-o singură semifinală (de fapt în meciul decisiv din grupa semifinală – conform modelului de atunci de disputare a competiţiei), RF Germană – Polonia 1-0, în 1974, s-a jucat curat, fără ca vreun jucător să fie avertizat.
O dovadă în plus că meciul dintre spanioli şi germani a fost unul în care fair-play-ul a fost dominant o constituie numărul mic de faulturi comise: 7 – Spania, 9 – Germania. De menţionat – şi conform statisticilor FIFA, reprezintă o premieră – că în meciul de miercuri seara primul fault de joc a fost comis abia în minutul 26 şi 52 de secunde, când Sergio Ramos l-a faultat pe Lukas Podolski.
În cealaltă semifinală, Olanda – Uruguay, s-au acordat 5 cartonaşe galbene, iar cea mai „violentă” semifinală rămâne în continuare cea din 1990 dintre Italia şi Argentina (1-1, 3-4 după penalty-uri), când s-au acordat 6 galbene şi un roşu, urmată de Olanda – Brazilia (1998 – 1-1; 2-4 după penalty-uri), când 6 jucători au văzut galben în faţa ochilor.
Tot olandezii au fost protagoniştii celui mai dur joc din istoria turneelor finale, în 2006, când în meciul lor contra Portugaliei (0-1 în optimi) s-au acordat nu mai puţin de 16 cartonaşe galbene, patru jucători, câte doi de la fiecare echipă însumând câte două, fiind eliminaţi.
Spania şi Olanda, poziţii diferite în top fair-play
Privind în topul „fair-play” (cel care însumează numărul de cartonaşe galbene şi roşii primite de echipele participante la turneul final), observăm că Spania este clasată pe un excelent loc 31 (adică pe locul 2 al celor mai disciplinate echipe – n.a.), cu doar 3 cartonaşe galbene primite în cele şase meciuri disputate până acum. Cealaltă finalistă, Olanda, se află la polul opus, cu 15 cartonaşe galbene în şase meciuri, şi dacă în finală va mai primi două galbene, sau un cartonaş roşu, va deveni iremediabil lider în clasamentul celor mai indisciplinate echipe.
Faptul că am avut o semifinală „albă” în ceea ce priveşte cartonaşele nu reprezintă o surpriză totuşi. Pe ansamblu, ediţia 2010 a campionatului mondial a fost una dintre cele mai cuminţi din ultimii ani: cu două meciuri înainte de căderea cortinei, deci după 62 de partide, s-au acordat 16 cartonaşe roşii şi 243, galbene. În celelalte ediţii în care s-au jucat 64 de meciuri, situaţia a fost următoarea: 28 – roşii, 345 – galbene (în 2006); 17 – roşii, 272, – galbene (în 2002); 22 – roşii, 258 – galbene (în 1998).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.