Mi-am ales un meci care mi se părea extrem de interesant: italianul Matteo Berrettini, fost finalist la Wimbledon în 2021 (a pierdut contra lui Djokovic), împotriva argentinianului Mariano Navone, campion în această primăvară la turneul ATP 250 de la București.

Această întâlnire s-a prelungit fără să ne dăm seama și, deși ziua a fost foarte lungă și solicitantă, mi-a confirmat un fapt pe care îl știam, de altfel, greu totuși de înțeles până nu îl vezi cu ochii tăi: că la Montréal, după o jumătate de secol, Nadia Comăneci este un simbol al orașului, o adevărată religie.

Cu o puternică valoare simbolică, această placă omagială completează ansamblul memorial dedicat Nadiei Comăneci în spațiul public din Montréal. Ea se alătură Pieței „Nadia Comăneci” („Place Nadia Comăneci”), inaugurată în anul 2017 în Parcul Olimpic din Montréal.

Nadia a amintit că o legendă are forța de a redefini perfecțiunea și de a-i face pe copii să viseze că, la rândul lor, vor putea ajunge cândva și ei campioni.

Traficul din Montréal mi-a dat cele mai mari emoții. Eram în întârziere și mă temeam că voi rata întâlnirea pentru care traversasem un ocean. Am ajuns la limită, mi-am pregătit în grabă aparatul foto și blitzul, apoi am coborât pentru câteva clipe la recepție. Când m-am întors și s-au deschis ușile liftului, am rămas fără cuvinte: Nadia Comăneci era deja acolo.

”Am făcut gimnastică doar câțiva ani, ca majoritatea copiilor din Québec. Nu am avut nicio ambiție de performanță, dar îmi amintesc că, la fiecare competiție locală, antrenoarea mea glumea spunând că am numele potrivit pentru sportul ăsta.

Marilena Neacșu a fost rezervă și cea de-a șaptea dintre cele opt gimnaste care au făcut deplasarea.

Clădirile au 19 etaje și o structură unică: la baza fiecărei piramide sunt câte 15 apartamente pe nivel, iar numărul acestora scade treptat până la doar patru la ultimul.

Timpul a schimbat destinația imobilului, dar nu și valoarea lui simbolică. Pentru români, Forum de Montreal rămâne locul unde perfecțiunea a devenit realitate.

„Le Nadia este un loc pe care am vrut să-l deschidem pentru a oferi un spațiu în care oamenii să se poată întâlni și să urmărească sportul împreună.”

Fotbalul nu înseamnă doar marile cluburi, trofee și superstaruri. Înseamnă și oameni precum Igor Protti care au transformat perseverența într-o formă de artă.

Marina Baie des Anges a inspirat construirea Satului Olimpic din Montreal, unde a locuit Nadia noastră în vara anului 1976. Tot de acolo pornea în fiecare zi spre arena în care avea să scrie istorie și să devină prima gimnastă recompensată cu nota 10.

Pentru rolul său din drama romantică Vicky Cristina Barcelona (2008) a lui Woody Allen,  Penelope Cruz a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar.

Pe Covorul Roșu au fost aclamate Sharon Stone și Demi Moore, în sala de cinema, Cristian Mungiu și-a luat revanșa. Filmul său „Fjord”, cu Sebastian Stan şi Renate Reinsve, a primit ovaţii entuziaste.

Ieri seară, pe la 18.30, în timp ce toată lumea aștepta premiera filmului „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu, s-a întâmplat ceva neașteptat.

Moore și stilistul ei Brad Goreski rămân fideli unui stil clasic de Hollywood, elegant și spectaculos. La deschiderea festivalului, actrița a îmbrăcat o rochie aurie Jacquemus, completată de bijuterii Chopard.

Prezența ei pe covorul roșu a evidențiat atât rolul artistic, cât și stilul rafinat asociat cu estetica Chaumet, într-o combinație de sobrietate și eleganță modernă.

Pilotul de Formula 1 Charles Leclerc a atras toate privirile ieri, 13 mai, pe covorul roșu de la Festivalul de Film de la Cannes 2026.

Jane Fonda, imaginea rebelă a cinematografiei americane, a atras toate privirile într-o rochie neagră mulată, creație Gucci, acoperită cu paiete.

Așadar, fotbalul care adormise o țară întreagă la tv, în tribune și în spatele porții, se adormise și pe el, a fost readus la viață din minutul 105.

Un moment aparte a avut loc la finalul partidei, când jucătorii craioveni, Lyes Houri și Laurențiu Popescu, și-au adus copiii pe teren, într-un gest inspirat din tradiția fotbalului italian.

Navone îl învinge pe Mérida într-un duel al stilurilor: forță explozivă vs răbdare. Spaniolul impresionează, dar cedează fizic în decisiv. Argentinianul câștigă prin consistență și tactică. 

Argentinianul a dominat prin răbdare și construcție, plimbându-și adversarul dintr-o parte în alta până deschidea terenul cât era necesar ca să finalizeze punctul cu lovituri plasate.

„Îl știu pe Mariano Navone, am mai jucat împotriva lui în urmă cu câțiva ani, așa că mă aștept la un meci dificil”.