Că tot suntem în perioada poveștilor
Îmi doream mult să mai rămân la Montreal pentru turneul de tenis masculin. Retragerile lui Novak Djokovic și Jannik Sinner mă făcuseră să cred că nu mai are rost să prelungesc șederea, deși organizatorii îmi acordaseră o acreditare excepțională. Mi s-ar fi părut lipsit de fair-play față de ei și nedrept față de mine să plec fără să profit de această oportunitate. Am intrat imediat pe site-ul Air Canada și mi-am amânat plecarea cu încă o săptămână.
Aceasta este adevărata Canadă
Astăzi de dimineață însă, când trebuia să plec spre IGA Stadium, ploua torențial. Părea imposibil să ieși din casă, darămite să ajungi la gara Panama din Brossard, de unde se ia trenul care trece peste uriașul fluviu Saint-Laurent. După ce ploaia s-a domolit, doamna care mă găzduiește a avut amabilitatea să mă ducă cu mașina până la stația REM.
Am traversat din nou Podul Champlain și m-am bucurat de priveliștea celor aproape patru kilometri peste fluviul Saint-Laurent, cu trenul automat, fără conductor. La Édouard-Montpetit am schimbat cu metroul până la Parc. Când am urcat scările și am ieșit la suprafață, am avut impresia că am ajuns într-o altă țară. La Brossard, cu doar 25 de kilometri în urmă, era soare și vreme frumoasă după ce norii se împrăștiaseră. În schimb, aici ploua din nou cu găleata.
Să mă întorc sau să continui?
Prognoza anunța că, între orele 13:00 și 16:00, condițiile ar trebui să fie bune pentru tenis, așa că am așteptat. În aproximativ zece minute, ploaia s-a oprit și am pornit spre stadion. N-am mers nici 20 de metri când s-a dezlănțuit din nou o furtună atât de puternică încât nu mai știam dacă să mă întorc sau să continui. M-am adăpostit într-o stație de autobuz și am rămas acolo până a trecut urgia.
Atunci mi-am spus: aceasta este adevărata Canadă, nu imaginea cu care mă obișnuisem în ultimele zile: soare, căldură și umiditate. M-am udat puțin, dar nu atât cât să rămân cu hainele leoarcă.
Am ajuns la turneu, mi-am ridicat acreditarea și am intrat în complex. Din cauza vremii însă, s-a jucat foarte puțin.
Un meci interesant
Mi-am ales un meci care mi se părea extrem de interesant: italianul Matteo Berrettini, fost finalist la Wimbledon în 2021 (a pierdut contra lui Djokovic), împotriva argentinianului Mariano Navone, campion în această primăvară la turneul ATP 250 de la București. Navone a câștigat primul set cu 6-3, iar la 1-0 pentru Berrettini în setul al doilea, ploaia a întrerupt din nou partida. Sunt șanse mici ca meciul să mai fie reluat astăzi.
După ce mi-am ridicat acreditarea de fotograf și am primit și badge-ul care permite accesul în zona destinată fotografilor, m-am îndreptat spre al doilea teren al complexului IGA Stadium, Rogers Court, unde urma să se dispute partida dintre Matteo Berrettini și Mariano Navone.
La schimbarea de teren, l-am salutat pe unul dintre agenții de securitate, i-am arătat acreditarea și l-am întrebat unde mă pot așeza. Fără să stea prea mult pe gânduri, mi-a deschis poarta de acces și m-a invitat în interiorul terenului, indicându-mi partea stângă, foarte aproape de Berrettini, care urma să servească.
La un metru de Matteo Berrettini
Timp de aproape un set am stat la aproximativ un metru de Matteo Berrettini, fost finalist la Wimbledon. Eram atât de aproape de jucător, încât, atunci când îmi amorțeau picioarele și simțeam nevoia să le întind, îmi trecea prin minte că se poate împiedica de mine.
Abia mai târziu, după ce am stat în sala de presă pentru a descărca și edita fotografiile, m-am întors la teren și am încercat să ocup din nou aceeași poziție. Atunci, am aflat că, de fapt, nu aveam dreptul să fotografiez din interiorul terenului și că locul destinat mie era pe primul rând al tribunei, în zona rezervată fotografilor.
Un moment norocos
Îmi dau seama că a fost un moment de noroc. Am avut ocazia să simt meciul exact din perspectiva jucătorului, să trăiesc atmosfera de la nivelul terenului, să aud dialogurile cu echipa sau antrenorul său și chiar reacțiile spontane, inclusiv câteva expresii mai puțin academice rostite în italiană, pe care, desigur, nu le putem reproduce.

Din acel colț privilegiat am reușit să surprind câteva cadre deosebite cu Matteo Berrettini, imagini pe care, cel mai probabil, nu le-aș fi obținut dintr-o poziție obișnuită din tribună.



Din păcate, nu am apucat să-l fotografiez pe Navone. În prima parte a meciului mi-am concentrat obiectivul asupra lui Berrettini.

Mă fascinează mașinile care usucă terenul de apă și cum sunt manevrate de voluntari.

Providența parcă nici nu vrea să se joace
Programat, inițial, pe ziua de 2 august, a fost amânat pentru 3 august. Berrettini și Navone au pășit pe Rogers Court și, după scurta încălzire regulamentară, au început în sfârșit partida. Nici măcar nu au reușit să termine primul game, deoarece umbrelele s-au deschis din nou în tribune, iar arbitrul a decis suspendarea meciului.
În total, cei doi au disputat doar nouă puncte. Matteo Berrettini a ratat nu mai puțin de trei mingi de break, iar jocul a fost întrerupt la scorul de 1-0 pentru Mariano Navone. Suntem la 6-3, 1-0, în favoarea argentinianului.
Nici nu am mai contabilizat pauza pricinuită de ploaie, ci numai bucuria că s-a reluat după destul timp.
Matteo Berrettini a reușit să câștige setul al doilea, după un tie-break foarte echilibrat, adjudecat cu 7-5. Italianul nu și-a cedat serviciul pe parcursul setului, însă a irosit cinci mingi de break, dintre care două au fost și mingi de set la scorul de 6-5. În cele din urmă, Mariano Navone a greșit un forehand aparent facil, trimis în fileu, iar Berrettini a profitat pentru a egala situația la seturi.


În decisiv, argentinianul a făcut diferența încă din start. Navone a reușit break-ul în al doilea game, avantaj care s-a dovedit suficient pentru a închide partida și a obține calificarea. Berrettini nu și-a mai găsit ritmul, iar combinația sa obișnuită serviciu-forehand nu a mai produs efectele așteptate. Italianul a câștigat 73% dintre punctele jucate cu primul serviciu și doar 57% cu al doilea.

Astfel, aventura lui Matteo Berrettini la ATP Masters 1000 de la Montreal s-a încheiat încă din primul tur. Revenit după problemele fizice care l-au obligat să rateze o parte din sezon, fostul finalist de la Wimbledon continuă să ocupe însă un loc în Top 40 ATP, o poziție din care poate privi cu încredere spre următoarele turnee de pe hardul nord-american.
În plus, neavând puncte importante de apărat în această perioadă, orice rezultat pozitiv din săptămânile următoare îi poate aduce un progres în clasament.
Prima victorie obținută în fața lui Berrettini
Pentru Mariano Navone, succesul de la Montreal are o semnificație aparte. Este prima victorie obținută în fața lui Berrettini, după ce pierduse precedentele trei confruntări, toate disputate pe zgură. În turul al doilea al turneului canadian, argentinianul îl va întâlni pe Valentin Vacherot.


Partida a fost puternic influențată și de condițiile meteo, fiind întreruptă de mai multe ori din cauza ploii. După fiecare reluare, ritmul jocului a fost dificil de regăsit pentru ambii jucători.
Berrettini a avut șanse importante de a prelua controlul în setul secund și chiar de a închide setul înainte de tie-break, însă nu le-a valorificat. În schimb, Navone a rămas calm în momentele decisive și a gestionat mai bine finalul meciului, impunându-se cu 6-3, 6-7 (5), 6-3 și eliminându-l pe italian încă din primul tur al turneului ATP Masters 1000 de la Montreal.
Așadar, câștigătorul Țiriac Open din aprilie îl scoate din cursă chiar din primul tur pe finalistul de la Wimbledon din 2021.
Corespondență de la Montreal susținută de mediascope.ro.