La Montréal am întâlnit-o și pe fosta colegă a Nadiei Comăneci din echipa României de gimnastică de la Jocurile Olimpice din 1976. Marilena Neacșu a fost rezervă și cea de-a șaptea dintre cele opt gimnaste care au făcut deplasarea.
Astăzi, la 64 de ani, antrenează viitoare campioane, mici Nadii, la Club de Gymnastique Artistique Gadbois, din Montréal. Ea și-a amintit emoțiile dinaintea exercițiului istoric al Nadiei. Momentele care au precedat primul 10 din istoria gimnasticii olimpice și bucuria uriașă trăită de întreaga echipă după afișarea notei care a schimbat istoria sportului.

Cu două săptămâni înainte de startul Jocurilor Olimpice de la Montréal, echipa feminină de gimnastică a României, condusă de Béla Károlyi, a ajuns în Canada pentru a se acomoda cu diferența de fus orar. Cum Satul Olimpic urma să-și deschidă porțile pentru sportivi abia în perioada oficială a competiției, gimnastele au fost cazate și s-au antrenat într-o locație din provincia Ontario. Totul s-a desfășurat în cea mai mare discreție, departe de atenția rivalelor și, mai ales, de ochii delegației Uniunii Sovietice.
Strategia a dat rezultate. România și-a pregătit în liniște marea lovitură, iar pe 18 iulie 1976, Nadia Comăneci avea să intre în istoria sportului mondial.

La final, Marilena Neacșu i-a transmis și un mesaj emoționant Nadiei Comăneci, la 50 de ani de la performanța care a făcut-o nemuritoare și care continuă să inspire generații întregi de gimnaste din întreaga lume.
„Nadia, te pup! Mi-e dor de tine. Sper să ne revedem la Montréal!”
Corespondență de la Montreal susținută de producătorii de publicitate CimMarket.
Am ramas placut surprins sa vad cate copile erau la baza aia proaspat deschisa de Nadia si Tiriac,la Otopeni.Si totusi,gimnastica nu e atat de banoasa ca tenisul,in conditiile in care munca e la fel de titanica.
Te pup, dar numai ea stie cate suturi a primit de la Bela Karolyi sa-i execute comenzile la Montreal precum un animal dresat.