Viața Sfântului Ilie, proorocul pe care creștinii îl sărbătoresc pe 20 iulie

 ”Viața sa este o mărturie de foc, iar numele său poartă însăși taina misiunii sale”

”În limba ebraică, numele Ilie (Elijahu) înseamnă „Dumnezeul meu este Iahve” sau „Iahve este Dumnezeu”, cu înțelesul „Singurul Dumnezeu”. Aceasta a fost de fapt axa existenței sale, programul său de viață și mărturisirea sa de credință în mijlocul unui popor rătăcit”, spune pr. dr. Marius Zamfira, de la Biserica Sfântul Vasile-Victoria, pentru Cotidianul.

Un luptător neobosit împotriva idolatriei

”Sfântul Ilie era originar din Tesva Galaadului, un ținut muntos aflat dincolo de râul Iordan.

El a trăit în secolul al IX-lea î.Hr. în vremea domniei regelui Ahab din Samaria, căsătorit cu idolatra Izabela din Sidon, o femeie de neam străin și stăpânită de duhul răutății, plină de fărădelegi și de păcate. Acest rege, ascultând de soția sa Izabela, a părăsit închinarea către un singur Dumnezeu. Astfel au ridicat temple și jertfelnice zeului Baal și zeiței Așera.

Au omorât pe preoții adevăratului Dumnezeu, și au adus în loc 450 de preoți mincinoși închinători la zeul păgân Baal.

Sfântul Ilie a fost un luptător neobosit împotriva idolatriei și a cultului idolesc al lui Baal și al Așerei”, mai spune pr. Zamfira.

”Nu va fi nici rouă, nici ploaie”

”Proorocul Ilie, plin de râvnă dumnezeiască, din pricina fărădelegilor acestora, le-a prevestit că Dumnezeu nu va mai da ploaie pe pământ: <Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu!> (III Regi 17, 1).

Astfel cerul s-a încuiat timp de trei ani și șase luni, încât o secetă cumplită și o foamete mare au cuprins întreg pământul, care nu și-a mai dat rodul său.

Vrednicia lui Ilie s-a arătat mai ales în curajul de neclintit cu care a mustrat fărădelegile Regelui Ahab și ale soției sale, Izabela”, mai arată părintele.

În toată această perioadă de încercare, Sfântul Ilie a săvârșit fapte minunate prin puterea lui Dumnezeu:

• Sfântul Ilie s-a retras apoi într-un loc ascuns, lângă pârâul Cherit, nu departe de Iordan. Aici a fost hrănit în chip minunat de către corbi la pârâul Cherit.
• A înmulțit făina și untdelemnul în casa văduvei sărace din Sarepta Sidonului.
• L-a înviat pe fiul acelei văduve, aducând mângâiere acolo unde se instalase moartea. El a fost înviat de Dumnezeu prin rugăciunea Sfântului Prooroc Ilie.

Jertfa de pe Muntele Carmel

”În anul al treilea al secetei, Dumnezeu a poruncit lui Ilie să se arate regelui Ahab și să-i ceară acestuia să adune, pe muntele Carmel, întregul popor, dimpreună cu cei 450 preoți ai lui Baal și cu cei 400 de preoți ai zeiței Așera.

Adunându-se acolo, a cerut să i se dea doi viței, unul pentru preoții păgâni, iar altul pentru sine. Așadar fiecare a trebuit să pregătească o jertfă, dar să nu pună foc pe ea, iar Dumnezeul care le va aprinde jertfa, Acela este Dumnezeul cel adevărat.

Preoții păgâni au strigat o zi întreagă, dar Baal a rămas mut. Atunci, Sfântul Ilie, înspre seară, a luat 12 pietre, din care a făcut un jertfelnic, pe care a pus lemne, iar deasupra vițelul cel tăiat. Apoi Sfântul Ilie s-a rugat cu smerenie și credință, zicând:

„Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești Dumnezeu și că Tu le întorci inima la Tine!” (3 Regi 18, 37).

În acea clipă, a căzut foc de la Dumnezeu și a mistuit întreaga jertfă. Poporul, văzând minunea și cunoscând care este adevăratul Dumnezeu, a căzut cu fața la pământ și a strigat: „Și tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu fața la pământ și a zis: «Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!». Iar Ilie le-a zis: «Prindeți pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!». Și i-au prins, și s-a dus Ilie la pârâul Chișonului și i-a junghiat acolo” (3 Regi 18, 39-40).

După aceasta, îndată Dumnezeu a trimis ploaie pe pământ. Astfel a fost reașezat cultul Dumnezeului celui adevărat al lui Israel”, spune pr. Zamfira.

Ilie și Elisei

”După aceea Sfântul Ilie se retrage în muntele Horeb, unde a locuit într-o peșteră.

Sfântul Ilie nu a rămas singur în lucrarea sa; Dumnezeu l-a trimis să ungă prooroc în locul său pe Elisei. Proorocul Elisei l-a urmat pe Sfântul Prooroc Ilie cu o fidelitate desăvârșită.

Când a sosit momentul despărțirii, Elisei a cerut o binecuvântare zicând: „Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!” (4 Regi 2, 9).

Simbolul transferului duhovnicesc este mantia lui Ilie care cade peste Elisei și rămâne la el. Ilie i-a lăsat ucenicului său cojocul (mantia) său, cu care Elisei a lovit mai apoi apele Iordanului, despicându-le în două”, mai artă părintele.

Înălțarea la Cer  

”El nu a gustat moartea, ci, așa cum mărturisește Sfânta Scriptură: <Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer> (4 Regi 2, 11).

Sfântul Ilie nu a cunoscut moartea, căci a fost înălțat la cer într-un car de foc, cu puterea lui Dumnezeu, moment care prefigura Înălțarea Domnului la cer.

Conform învățăturii Bisericii noastre, El este Înaintemergător al celei de-a Doua Veniri a lui Hristos”, spune pr. Marius Zamfira.

Prezența în Noul Testament: Schimbarea la Față

”Locul deosebit al Sfântului Ilie în iconomia mântuirii este confirmat pe deplin în Noul Testament. Evanghelia ne arată că la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, Ilie s-a arătat împreună cu Moise, vorbind cu Mântuitorul.

Citește și: Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

Așa cum mărturisește Sfântul Evanghelist Matei: <Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El> (Matei 17, 3).

Aceste două mari personalități ale Vechiului Testament: <Arătându-se întru slavă vorbeau despre sfârșitul Lui pe care avea să-L împlinească în Ierusalim> (Luca 9, 31).

Astfel, Legea și Proorocii se închină Stăpânului pe care L-au prevestit. Ei închipuiau Legea și Proorocii. Așa cum se arată în lucrarea <Viu este Dumnezeu. (Catehism pentru familie):

<Ilie a coborât de la cer pe muntele Tabor pentru a contempla pe Dumnezeu făcut Om, pe când Moise, unit în moarte cu strămoșii săi, reprezintă pe cei care așteaptă venirea la iad a lui Hristos Cel Înviat>, conchide pr. Marius Zamfira.