În sală s-au aflat numeroși români stabiliți de mulți ani în Canada. Emoțiile erau vizibile, se puteau citi cu ușurință pe fața lor. O doamnă stabilită de mai bine de trei decenii la Montréal spunea, zâmbind, că e „sfârșitul lumii” dacă nu va reuși să facă o fotografie cu Nadia.
„Știu, știu, am citit asta”
Printre cei mai entuziasmați admiratori au fost însă copiii. Două fetițe dintr-o familie de români s-au apropiat de Nadia. Bianca, una dintre ele, i-a întins un poster cu o fotografie din perioada Olimpiadei din 1976 și un mesaj motivațional scris în limba engleză. Nadia a zâmbit și i-a spus: „Știu, știu, am citit asta.”


Printre cei care au luat cuvântul a fost ambasadorul României, care a ținut un discurs în limba franceză. Nadia a vorbit și ea, tot în franceză, având în spate un ecran uriaș pe care se putea vedea o fotografie emblematică din timpul Jocurilor Olimpice de la Montréal 1976. Proiecția acestei imagini i-a readus publicului în memorie, nu că ar mai fi fost nevoie, performanțele sale care au schimbat pentru totdeauna istoria gimnasticii.
Placa omagială
Punctul culminant al evenimentului a fost dezvelirea plăcii omagiale dedicate Nadiei Comăneci. Un simbol menit să păstreze vie, pentru generațiile viitoare, amintirea performanțelor sale extraordinare, ale celei care, la Montréal, în 1976, a redefinit limitele perfecțiunii în gimnastica mondială.
Placa a fost dezvelită de ambasadorul României în Canada, Bogdan Mănoiu, împreună cu vicepreședinta Comitetului Executiv al orașului Montréal, doamna Christine Black, responsabilă pentru familie, persoane vârstnice, tineret, sport și agrement.

Au fost de față reprezentanți ai autorităților locale și ai corpului diplomatic, precum și numeroși invitați din comunitatea sportivă. O ceremonie aparte, cu o semnificație deosebită, în Anul „Nadia Comăneci”.

50 de ani de la JO de la Montréal
Evenimentul a fost organizat de Primăria orașului Montréal, cu sprijinul Ambasadei României în Canada, în cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 50 de ani de la Jocurile Olimpice de la Montréal din 1976, competiție care a schimbat pentru totdeauna istoria gimnasticii și a sportului mondial.



În discursul său, ambasadorul României a vorbit despre importanța deosebită a acestui moment pentru relațiile româno-canadiene, dar și pentru patrimoniul olimpic comun:
„Nadia Comăneci este o legendă a sportului mondial și una dintre cele mai mari sportive pe care România le-a oferit lumii. La doar 14 ani, la Montréal, în 1976, a intrat în istorie obținând prima notă perfectă de 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice – o performanță care a marcat pentru totdeauna cea mai prestigioasă competiție sportivă din lume și a inspirat generații întregi de sportivi.
La cincizeci de ani de la acel moment istoric, parcursul său excepțional rămâne un simbol al excelenței, curajului și perseverenței. Ambasada României s-a implicat cu entuziasm în proiectul plăcii omagiale dedicate doamnei Nadia Comăneci, care reflectă admirația orașului Montréal pentru această performanță fără egal, recunoștința și mândria României față de moștenirea unică lăsată de marea sportivă, precum și prietenia durabilă dintre România și Canada”, a arătat ambasadorul.
O puternică valoare simbolică
Placa omagială din bronz are 50,8 cm × 66,04 cm și cântărește aproape 18 kg. Placa surprinde trei imagini reprezentative din cariera Nadiei Comăneci, iar textul, un omagiu adus de Primăria orașului Montréal și de Ambasada României în Canada pentru obținerea primei note perfecte de 10 din istoria Jocurilor Olimpice, este inscripționat în limba franceză.
Cu o puternică valoare simbolică, această placă omagială completează ansamblul memorial dedicat Nadiei Comăneci în spațiul public din Montréal. Ea se alătură Pieței „Nadia Comăneci” („Place Nadia Comăneci”), inaugurată în anul 2017 în Parcul Olimpic din Montréal, fiind o piesă importantă în păstrarea memoriei unuia dintre cele mai importante momente din istoria Jocurilor Olimpice.
Îmi vine să vărs
Ia cu lămâie.
– respect dorința de libertate, dar a făcut parte din planul criminal
Pacat ca presa libera autohtona ii cenzureaza memoria trecutului.