CEI O SUTĂ DIAVOLUL ARGINTIU (85)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – DIAVOLUL ARGINTIU, apărută la EDITURA CURTEA VECHE 2011

A urmat un episod greu calificabil în viaţa Contelui Lorenzzi. Un episod greu de legat de antecedentele sale. Al Optzeci şi cincilea a ajuns pe nesimţite un bărbat de vârstă medie: trecuse de patruzeci de ani, era şeful unui imens imperiu financiar şi a unor întreprinderi risipite în întreaga Europă. Activităţile sale fiind atât la vedere unele, cât şi discrete până la cel mai adânc secret altele, un şir lung de legende îi acoperea identitatea. Contele Lorenzzi a ajuns să fie respectat pentru averea a cărei mărime nimeni n-ar fi putut s-o enunţe cu precizie, temut pentru zvonurile despre modul său nemilos de a-i îndepărta pe cei ce îi stăteau în cale, dispreţuit de marile familii pentru incapacitatea sa de a se comporta asemenea lor. La rândul său, Contele continua să lucreze cot la cot în Han cu rândaşii, să-şi dea aere faţă de cei ce se considerau mai importanţi decât el, dar să acţioneze în orice situaţie, şi pe mai departe, cu o energie greu de imitat. Doar că a început să-şi pună şi el întrebări în legătură cu sensul vieţii. Lucru de care era conştient că nu e câtuşi de puţin benefic pentru un întreprinzător: asemenea întrebări nu fac decât să nască îndoieli asupra a ceea ce tocmai faci, diminuându-ţi hotărârea şi risipindu-ţi în mod inevitabil forţele, era el convins. Asemenea gânduri te aduc în halul în care a ajuns nevolnicul său tată. Al Optzeci şi cincilea ştia aceste lucruri, însă nu se putea totuşi abţine de a-şi face gânduri despre rostul lucrurilor. Ca să nu cadă în păcatul unor dezbateri sterile cu sine însuşi, şi-a impus să alunge din mintea sa nepoftitele întrebări. Ceea ce a impus un anume fel de asceză pentru un om care n-a fost niciodată dispus să renunţe la ceva. Iar gândurile acelea reveneau iar şi iar, de cele mai multe ori în momentele cele mai nepotrivite, exact când avea cea mai mare nevoie de întreaga-i concentrare a tuturor forţelor de care dispunea.

Pe de altă parte, bunul cititor este rugat să-şi amintească cât de aspru îi catalogase fiul Învingătorului leului pe oaspeţii tatălui său, acele „haimanale” şi acei „paraziţi” care nu se „adunau decât ca să trândăvească în convorbiri păsăresc savante”. Aceiaşi ani care au trecut peste Al Optzeci şi cincilea nu i-au cruţat nici părintele. Învingătorul leului se tot îngrăşa peste măsură şi, deşi în scripte încă stăpânul Hanului şi şeful familiei, devenea tot mai dependent material! Ocupându-se intens mai ales de horoscoape, în „pavilionul înţelepciunii”, continuau să sosească fel de fel de indivizi.

Revenind, aşadar, la preocupările grupurilor atât de schimbătoare şi de eterogene care se întâlneau în preajma Celui de Al Optzeci şi patrulea, trebuie amintit că temele cele mai discutate nu se refereau neapărat la „lumea abstractă”, ci se concentrau, în special, pe aplicaţii tehnice. Numai că lumea adunată acolo era prea pestriţă, iar proiectele concrete nu se puteau desprinde de baza lor teoretică. De pildă, un alchimist cunoscut în epocă, Hieronymus Pascuti, discipol al lui John Dee şi a lui Edward Kelley, pe urmele cărora n-a pregetat chiar să plece la Trebona în timpul unor vremuri extrem de nesigure, Hieronymus Pascuti a avut un succes enorm cu referirile sale asupra „Horoscopului lui Isus”. Preluând versiunea unui proroc din secolul lui Hristos, Ascenso Isaiae, el nu numai că prevedea amănunte în legătură cu revenirea lui Mesia pe pământ, însă pretindea că poate elucida şi petele de mister din biografia terestră a Mântuitorului, vorbind despre cele doar 545 zile petrecute de Isus printre muritori. Dar, înaintea sa, printre oaspeţii Diavolului Argintiu s-au numărat şi Khunrath şi Kepler. Terenul a fost pregătit pentru ca să apară şi unul sau mai mulţi rozicrucieni. Frances A. Yates notează că „Numitorul comun care îi reuneşte pe toţi [adepţii] este filosofia muzicală macro-microcosmică, alchimia mistică…”¹ „Unul sau mai mulţi rozicrucieni”? În orice caz, Hieronymus Pascuti pretindea că a fost unul dintre aceştia.

În acest moment apare acel „episod greu calificabil în viaţa contelui Lorenzzi. Un episod greu de legat de antecedentele sale”. Al Optzeci şi cincilea, care a dispreţuit atât de agresiv preocupările tatălui său şi pe oaspeţii acestuia, care nu numai că n-a înţeles acele preocupări, dar nici măcar nu le-a considerat demne de a fi înţelese, părându-i-se un „limbaj păsăresc nebun filosofia muzicală macro-microcosmică sau alchimia mistică”, a ajuns să-l accepte pe acel atât de complicat Hieronymus Pascuti, să-şi „piardă şi el vremea” în discuţii teoretice şi să dorească să intre în ordinul rozei şi al crucii. Desigur, faptul că se spunea că printre membrii acelei „societăţi invizibile” se regăseau oameni foarte puternici, nobili care acolo îşi lepădau masca de „trântori filfizoni”, dar şi suverani ai diferitelor fragmente ale pământului (?), l-a ispitit pe Contele niciodată recunoscut drept conte. Şi se mai spunea şi că rozicrucenii ar fi lucrat la fondarea unui imperiu universal al lui Dumnezeu, iar apartenenţa la un asemenea grup putea să-l intereseze în modul cel mai serios pe pragmaticul Al Optzeci şi cincilea. Cum acelaşi pragmatic Al Optzeci şi cincilea se trăgea şi dintr-o familie profund credincioasă, mistica pioasă în genul celei practicate încă de John Dee, se potrivea şi pragmatismului pios al Contelui Lorenzzi.

În anul 1654, Al Optzeci şi cincilea s-a interesat tot mai mult de rozicrucieni. Asta tocmai în vreme ce în Franţa, şi apoi în Imperiu, s-a stârnit un uriaş talaz împotriva ordinului. Ceea ce nu i-a displăcut defel Contelui, de confesiune reformată şi el: în general, pentru marea mulţime, numeroasele societăţi iniţiatice nu reprezentau decât recipientele unor legende. Cu cât mai secrete, cu atât mai misterioase şi, deci, demne de temut. Aşa că se vorbea cu precauţie despre ele. Sau deloc. Scandalul provocat de febra provocată de catolici împotriva ordinului rozei şi al crucii a făcut ca miturile să devină mult mai pregnante şi comentariile mai vii. Aproape toate frăţiile s-au erijat în apărătoarele dreptei credinţe. Şi aproape toate s-au prăbuşit fiind acuzate tocmai de erezie. Ori s-au dizolvat în tăcere, însă multă vreme nu în uitare. Cine dintre cei mulţi era la curent dacă un ordin a dispărut cu adevărat ori dacă mai continua să acţioneze în cea mai mare taină? Despre o astfel de confrerie circulau o vreme zvonuri şi abia după aceea se topea cu adevărat în uitare². În scandalul iscat în jurul lor, cavalerii de rozacruce au devenit mult mai vizibili.

Dar a devenit Al Optzeci şi cincilea rozicrucean?

Pe de o parte, se pare că lucrurile s-au desfăşurat astfel: prin pavilionul tatălui său s-au perindat o mulţime de personaje care, cel puţin prin tradiţie, să fi avut legături cu ordinul. Studenţi din Tübingen ori savanţi din jurul lui Frederic de Württenberg au fost destui la Han. Şi chiar dacă scribul nu îndrăzneşte să precizeze nume, este evident că ideile atribuite lui Christian Rosencreutz au ajuns astfel şi în imediata apropiere a fiului Învingătorului leului. Care le-a considerat „aiurelile paraziţilor”. Şi din care n-a reţinut dintre ele decât legenda din care s-ar fi născut Reformarea universală şi generală³, cel puţin prima ei parte: dintr-o satiră a lui Traiano Boccalini, în care zeul Apollo ar fi consultat înţelepţii lumii spre a face omenirea mai bună; după ce n-a primit decât tot felul de idei smintite, a închis adunarea legalizând mercurialul legumelor, ceea ce a făcut auditoriul să exulte de fericire. Şi din povestea vieţii lui C. R. C. (Christian Rosencreutz– nota scribului.), care ar fi trăit 106 ani, Contele n-a extras decât batjocură. Al Optzeci şi cincilea a fost profund religios, însă credinţa sa era la fel de pragmatică pe cum era şi cel ce se ruga. Cu atât mai ciudat pare că, brusc, s-a declarat profund interesat de un ordin mistic, utopic şi de mare pioşenie, chiar dacă doctrina Rosa Cruce se potrivea atât de bine cu practica reformată şi anticatolică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.