Cel mai nefericit loc de pe pământ

Republica Moldova nu e numai ţara cea mai săracă din Europa, dar şi locul unde trăieşte cel mai nefericit popor de pe glob.

Celebrul Theatre Off Broadway (Women’s Project) din New York, cea mai importantă scenă de pe continentul american, şi-a deschis stagiunea cu piesa „Străini cu talente extraordinare” („Aliens with Extraordinary Skills”), o comedie despre Republica Moldova, numită în presă „cea mai nefericită ţară din lume”.

Aprecierea făcută Republicii Moldova drept cea mai nefericită ţară din lume aparţine jurnalistului american Eric Weiner de la revista „The Geography of Bliss”, care, ajuns în Republica Moldova, a rămas uluit să descopere locul pe care se întâlnesc cei mai mulţi oameni nefericiţi pe kilometru pătrat din lume.

Articolul său a inspirat-o pe regizoarea Saviana Stănescu din SUA să monteze un spectacol de mare succes. Eroii lui: Borat (cu numele inspirat din filmul „Ţiganul” de Dmitri Voloşin, în proces de pregătire într-un studio din Chişinău, care povesteşte despre moldovenii ţigani şi hoţi, cărora nu le place să muncească), Nadia din Chişinău (cu tată rus şi mamă româncă) şi alţi 870 de moldoveni care ajung în SUA fără vize creează un circ fals şi sunt gata să se sinucidă cu toţii atunci când primesc scrisori de deportare din partea autorităţilor.

Şi în timp ce spectatorii mor de râs de scenele pline de umor negru, moldovenii îşi pun capetele în juvăţ, aruncându-se de pe scenă unul câte unul…

Aşa se termină spectacolul.

Tot recent, la Editura „Hardie Grand Books” din Australia a apărut o carte voluminoasă despre basarabeni, intitulată „Molvania – A Land Untouched by Modern Dentistry” de Santo Cilauro, Tom Gleisner, Rob Sitch, plus alţi câţiva autori, editată imediat şi-n limba germană cu titlul „Moldovania – ţara surâsului stricat” („Molwanien – Land des Schadaften Lächelns”).
Cartea e lansată de autori, prezenţi la o ediţie a Festivalului Vinului de acum câţiva ani, ca un ghid turistic despre Republica Moldova.

Ea are 176 de pagini.

În concepţia autorilor, R. Moldova e o ţară mică din estul Europei, cu steag tricolor, care a aparţinut Uniunii Sovietice până în 1991, an în care ea alege să fie liberă şi… comunistă.
Locuitorii Republicii Moldova sunt descrişi astfel: dansatoarele dintr-un local, „în afară de divertisment, în schimbul unui mic bacşiş, caută păduchi în capul clienţilor”.
„În Piaţa Mare se poate vedea vizavi de Primărie un obiect de metal care este primul şi, până azi, singurul pisoar pentru femei care mai funcţionează.”

„Pe scările catedralei stă un cerşetor fără dinţi, care îi înjură pe cei care vor să intre în catedrală. Acesta este episcopul.”

„La conferinţele sale de presă, preşedintele ţării vomită în faţa jurnaliştilor şi adoarme cu capul pe masă.”

„Fumatul şi scuipatul pe jos sunt admise numai în partea din spate a autobuzului; dar această recomandare nu se respectă.”

Şi tot aşa.

Dacă cei de la conducere cred că Festivalul Vinului şi cel al Berii pot să cultive în rândurile străinilor dragostea şi respectul faţă de Republica Moldova, iată că se înşală.
Revista „Stern”, prezentând această carte cititorului german, îl îndeamnă: „Cine vrea să vadă o ţară de oameni nefericiţi, acela să pornească spre Republica Moldova”.

Ceva mai înainte Parlamentul nostru a decis prin vot că sărăcia e un brand al Republicii Moldova.

Va mai avea oare acesta curajul să recunoască prin vot că prostia este un alt brand, numai că nu al poporului, care nu are nici o vină, ci al celora care îl conduc cu mult entuziasm către Nicăieri şi îl manipulează la nesfârşit, făcându-l să pară în ochii străinilor aşa cum nu este?!