NOI DIRECȚII ÎN CULTURĂ. De când critica literară s-a deprofesionalizat, domeniul fiind parazitat astăzi de nenumărați impostori, despre cărți se scrie cu totul altfel. Literatura a ajuns și ea un produs de serie, care trăiește (sau moare) după regulile economiei de piață. O regulă fundamentală în economia de piață este promovarea. Astfel, critica literară (ținută deocamdată în viață artificial, de la buget, firește) a fost înlocuită de promovarea în online. Nu e mai bine. Este ceea ce este.
Blogării promovează. Vlogării promovează. Influencerii de pe Facebook promovează. Pe bani, pe prietenie, pe găști. Cine nu este promovat nu vinde. Cine nu vinde nu mai este publicat. Cine nu mai e publicat supraviețuiește în sertarele viitorului, pe care este puțin probabil, totuși, să le deschidă cineva. Cam așa merge treaba în zilele noastre. Dar în tot acest peisaj dezolant mai există bloguri de oameni-oameni, care citesc și ei cărți și se exprimă în marginea lor, fără pretenția criticii de specialitate, dar (adeseori) și în afara logicii promovării (care, în România, e cel mai adesea o simplă reciprocitate). Unul dintre site-urile mele preferate de literatură (www.hyperliteratura.ro) s-a învrednicit în urmă cu un an, prin primăvară, să facă un clasament al celor mai bune bloguri de carte din România. L-am parcurs și eu, curios, și, lăsând această curiozitate să se rostogolească, am găsit noi și noi cititori care spun mai departe ce au citit, cu mult mai multă onestitate decât „profesioniștii“ din lumea literelor. Scriu de multe ori naiv, dar măcar scriu cinstit. Să îi cunoaștem.
Cazul Bookish Style
Blogul acesta (scris de Dana Dumitru) are ca motto cuvintele: cărțile prind viață. Este un blog bilingv, cu o importantă secțiune în limba engleză. Dana Dumitru recomandă volume, întocmește clasamente și, până la urmă, ține un jurnal de cititor. Frumusețea acestui jurnal vine din puritatea pasiunii. Este un blog foarte asemănător cu un oracol de altădată (chiar dacă vârsta autoarei nu l-ar recomanda ca atare), așadar, pe gustul nostalgicilor.
Lectură și modă
Și zice Dana Dumitru: „Îmi place să colind librăriile şi anticariatele în căutare de noi titluri şi mă entuziasmez la gândul că simple cuvinte aşternute pe hârtie de un necunoscut pot da viaţă propriei imaginaţii. Spre încântarea mea, nu neapărat şi a prietenilor şi apropiaţilor, scotocesc sau parcurg din ochi cărţile din bibliotecile lor, în speranţa găsirii unui nou titlu care să mă atragă.“
Dar poate cea mai interesantă rubrică de pe acest blog este Cărți cu stil. Ce credeți dumneavoastră că se întâmplă aici? Păi, se întâmplă că se îmbină lectura cu moda. Se realizează fotografii, desigur, inedite, în cadre idilice, desigur, în care sunt prezentate volume în trend. Acestea sunt cărțile cu stil. Față de asemenea abordări, România literară, draga de ea, rămâne categoric în secolul al XIX-lea.
Acestea fiind scrise, este timpul să aflați că Bookish Style a și câștigat titlul de „cel mai bun blog de carte din România“, acordat în 2016 de Hyperliteratura. Nu ridic obiecții.
Despre cărți, cafea și tutun (punct ro)
Tot o cititoare a pus pe picioare și carticafeasitutun.ro: Luisa Ene. Blogul acesta depășește cadrul preocupărilor personale și devine, pur și simplu, o importantă pagină de cultură din Internetul românesc. Am găsit aici, recent, texte despre iarna în literatură, despre lecții importante de viață pe care le putem învăța de la Nietzsche, precum și interesante sugestii de lectură care te ajută să ieși din depresie. Dar preferatul meu rămâne textul despre trei oameni de cultură care ar fi vrut și ei, foarte omenește, cu orice preț, să fie mai frumoși (Lev Tolstoi, Eleanor Roosevelt și Giovanni Papini). Să ne oprim la domni.
Erau urâți și ar fi vrut să fie frumoși: Tolstoi, Papini…
Iată: „(…) Lev Tolstoi este poate cel mai grăitor exemplu de minte luminată, care a avut totuși de suferit de pe urma aspectului său. În Copilăria, Adolescența, Tinerețea, Tolstoi scria: Cădeam pradă disperării în mod frecvent. Îmi spuneam că nu există fericire pe pământ pentru un om cu nasul atât de mare, buze așa de groase și ochi atât de mici și gri… Nimic nu are un impact atât de mare asupra dezvoltării unui om precum aspectul său, și nu atât a aspectului real, cât a convingerii sale că este sau nu este atractiv. Este interesant ceea ce spune el, că, de fapt, nici nu contează cum arătăm, ci contează cum ne percepem. (…) Giovanni Papini. Sărăcia și urâțenia l-au ambiționat pe tânărul Giovanni, l-au făcut să se revolte împotriva oamenilor, a sistemului, a nedreptății. Și eu sunt om, și eu vreau să fiu mare și fericit. Cine credeți că sunteți voi, bărbați neghiobi și femei bine îmbrăcate, care treceți pe lângă mine cu atâta nepăsare? O să vedeți voi de ce sunt în stare! Vreau să fiu mai mult decât voi, mai mult decât voi toți, deasupra tuturor! Sunt mic, sărac și urât, dar am și eu suflet, iar sufletul ăsta o să scoată asemenea strigăte, încât voi toți veți fi siliți să vă întoarceți și să mă ascultați. Giovanni Papini, Un om sfârșit“.
Despre secretele cărților
Iată un blog în etate de cinci ani, ceea ce în lumea blogurilor se cheamă că nu mai este chiar la prima tinerețe: www.secretelecartilor.com. În spatele blogului se află, desigur, tot o tânără, pe nume Simona. Aceasta se recomandă o visătoare născută și crescută la malul Mării Negre. De altfel, tot blogul are un parfum aparte de fantasy. Este evident că acestea sunt cărțile, fantasy-urile gen Harry Potter sunt cărțile preferate ale Simonei.
În descrierea secretelor cărților, ea se mărturisește astfel: „Îmi place să desenez, să citesc, să fac poze, să mă uit la filme, seriale, să fiu inspirată de toate lucrurile pe care natura le are de oferit. Sunt un copil la suflet şi îmi place să inventez, să explorez, să visez şi să mă uit după stele chiar şi când ele nu sunt acolo. Acest micuţ blog, denumit Secretele Cărților, a luat naştere pe 14 februarie 2012 datorită pasiunii pentru citit (și a dorinței de a mă elibera de sesiune). Cu toate că în tot acest timp am avut plăcerea să fac postări cât mai diverse, în 2014 am adus blog-ul la un nou nivel, întrucât am devenit din ce în ce mai inspirată de blogosferă şi am simţit că varietatea mă va ajuta să mă regăsesc mai bine. Îmi place foarte mult să citesc cărți pentru copii, cărți ilustrate, YA, fantasy, de aventură, contemporane, romantice, misterioase, polițiste, scrise de autori japonezi, manga, benzi desenate, și multe altele!“.
Între timp, Secretele Cărților nu mai este chiar un blog atât micuț, pe Facebook există o comunitate de mii de oameni care urmăresc, cu atenție și fără îngrijorare, cele mai recente postări de aici. A devenit de referință, cel puțin în chestiunea fantasy-urilor și a benzilor desenate.
Scurtă listă de bloguri de cărți pe care să nu le ocoliți anul acesta
1. www.terorista.ro: chiar dacă nu mai scrie de aproape doi ani pe blog, terorismul de cititoare lasă în urmă o arhivă de invidiat, utilă celor în căutare de recomandări de lectură.
2. www.adispune.ro: e blogăr din 2007, la început și-a zis Mad Dog, apoi Jokker. Acum, s-a maturizat.
3. www.colectionaradecuvinte.ro: se recomandă o cititoare din România stabilită în străinătate, unde și lucrează. Timpul liber și-l umple cu lecturi și călătorii. Ce poate fi mai frumos?
4. www.egophobia.ro: nu e chiar un blog, ci un site în toată puterea cuvântului, cu bune recenzii și articole de poezie, proză scurtă, filosofie și chiar critică literară. De urmărit.
5. www.substraturi.ro: mai orientat spre comercial decât altele, substraturi.ro oferă recenzii ce pot fi luate în considerare. Am găsit aici cel puțin un text interesant despre cărțile de colorat pentru adulți, ca terapie antistres. Se pare că sunt ultima modă în lume.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.